Somnic

M doarme tun. Și ar dormi peste războaie, cutremure sau alte calamități (ne)naturale. Nu s-ar trezi nici dacă viața i-ar fi în pericol. Poate dacă îi ceri mașina de spălat…
M doarme oriunde, la oricine, cum o pui. Își ia cuminte pijamalele în carouri, își piaptănă coama recent îmblânzită prin metode profesionale, își rotește privirea verde de trei ori prin jur spre o mai bună impregnare mentală a mediului în care trebuie să se trezească, ideal peste 10-12 ore, ți se uită în ochi și îți urează ”noapte bună”.
Are alarme peste alarme, cea mai recentă, e cadou: un cub de ultimă generație ce apare și într-o reclamă tv cu o tânără care zace în pat și nu se ridică din el până nu-i servită cafeluța. Cubul are enșpe tipuri de alarme una mai urâtă decât alta, plus radio. Șapte zile a durat până M și-a făcut curaj să umble la cub, să seteze una dintre alarme. I-a ieșit. A dormit foarte bine. Are un serviciu ce îi permite să întârzie. Rezonabil. Oricum fără ea nu s-ar face nimic pe acolo, calculatoarele nu se deschid singure, cafeaua M și-o bea acasă și interfonul e de jucărie. Angajații o iubesc.
Setat cubul pe alarma nr. 3. Calculatoare îndărătnice, cafea acasă, Dorel, Gheorghe și Vasile fericiți. Mai să renunțe și să se bucure de cadoul primit pe post de bibelou, pus undeva pe bibliotecă sau prespapier, când minuni se înfăptuiesc pe unde scurte: M descoperă la cub radio Maria. Rugăciuni, rozariu, liturghie, toacă și clopot.
La opt fără cinci M semnează condica de prezență. Calculatoare deschise, cafea to go, angajații nu sunt fericiți. Reclamațiile se depun la radio. Aleluia.

************************************************************************************************

M n-are alarme. Nu crede în deșteptătoare, alarme de ultimă generație, în cele trei minute cu ochii închiși contemplând pe întuneric la cele întâmplate peste zi, focusarea pe gânduri bune și peisaje cu clipocit de apă și păsărele. Are bioritm și dacă își spune clar, concis și sigur în gând în loc de ”noapte bună”, ”mă trezesc la 6”, așa va fi. Continuă să citești

București, ce belești?

18
Vin să dau la facultate în București, pentru că acolo sunt câinii cu colac în coadă. Stau la o prietenă de-a lu’ o prietenă din Blaj, ele două cunoscându-se la Costinești într-o tabără. Noi, eu și bucureșteanca, nu suntem prietene, dar ne știm, ne-am văzut la un suc la Opera* în Blaj odată, într-o vară. Ea mă așteaptă la gară. Familia ei mă așteaptă cu franzelă. Albă, albă, albă. Molfăi și cer apă. Multă. Apoi, fără nici o rușine, scot tabla de slănină pe care le-am adus-o cadou și mulțumire și-mi tai din ea o felie.
Dau un examen. Pe înserat, văd Cișmigiul. Continuă să citești

36 questions that lead to love, via NYTimes

When you have friends, torture them with this. If not, teach your dog Romanian.

Set I

  1. Given the choice of anyone in the world, whom would you want as a dinner guest?

M: Jesus
C: Cleopatra or Catherine the great
S: Tracy Chapman (I want to know if my imaginary love is a nice person or an asshole, so I will know if I can trust my feelings again)

  1. Would you like to be famous? In what way?

M: Hell, no. It would scare the shiet out of me to no longer be able to walk and talk by myself (or to stray dogs) on the street without interference. Besides, I suck at small talk.
C: Hell, no. I like feeling anonymous when I’m in a crowd.
S: Yes, I used to want to be famous by winning the Nobel Peace Price, but the fantasy of Nobel Peace Price was a prove of that I made the world a better place. I needed the prove, because I feel guilty of being a rich European. Now that I don’t feel guilty I don’t need to be famous and win the Nobel Peace Price. Now I want to be famous because then I maybe have a better chance to meet Tracy Chapman.

  1. Before making a telephone call, do you ever rehearse what you are going to say? Why?

M: No, psycho. Before saying “alo” I already know if I’m gonna say “hy”, “hello”, “what’s up” or “fuck off”.
C: Yes! I get anxious before making a call. Practicing helps.
S: Sometimes if it’s a formal call about a job or if I want to avoid a conflict with a friend

  1. What would constitute a “perfect” day for you?

M: A day in the forest, with a dog and red, dry wine. By myself.
C: A relaxing day in the mountains by a lake. Go for a hike. Have a nice meal and some good sex with someone I enjoy.
S: A sunny Day where I went to the forest in day time. Have a good meal and went to a cultural event in the evening like at theater or a concert with somebody nice, who love the forest and share my taste in theater and music. Continuă să citești

seria Constipată – Concurs

Notă pentru sensibili:
În cele ce urmează, veți da peste familia lexicală a cuvântului căcat. Lasă leziuni auditive și olfactive. N-am hârtie. Nici avocat.

N-am fost niciodată o căcăcioasă. Și n-am luat niciodată premiul I. Cu fetele lu Chiorean aveam concursul. Alegeam un dâmb cu iarbă scurtă, tăiată, troscoțel, să nu interfereze, deranjeze, gâdile, la un metru distanță una de alta, buburuza, cu mâinile sub genunchi sau palmele pe genunchi, după plac, poziție și confort. Nu aveam limită de timp, încurajări, șicanări sau presiuni externe, asta pentru că ne orientam bine în alegerea locului: să nu treacă lumea, să nu apară vreun copil care nu era participant la concurs sau Doamne feri! băiat, să nu ne prindă mam-mare sau pârâcioasa de Alina, să nu apară vreun câine care să ne strice rezultatele sau să ne hâșîie; totul într-o liniște tulburată din depărtare de greieri, broaște, lătraturi, strigăte de pe hotar, cai priponiți lângă căruță, porci ce vor să fie duși la scăldat în noroi, vocea lu’ mam-mare urlând după ”nătăchitele alea mari”, iar în apropiere, lângă noi, din noi, sunete fiziologice întâmpinate cu seriozitate, conștiinciozitate, meticulozitate. Treabă serioasă. Treabă mare. Continuă să citești

seria Constipată: Începutul Poveștilor de pe căcat

Notă pentru sensibili:
În cele ce urmează, veți da peste familia lexicală a cuvântului căcat. Lasă leziuni auditive și olfactive. N-am hârtie. Nici avocat.

Pacienta cu constipație cronică din copilărie, se prezintă pentru apariția în ultimul an a unor dureri la nivelul etajului abdominal inferior cu caracter de crampă, durata 3-4 zile, ce remit cu eliminarea unor scaune diareice, fără produse patologice. Asociat acuză meteorism abdominal și borborisme.

Nu mă cac. De când mă știu, îmi este frică și de întuneric. Când eram mică, cel mai frică îmi era să mă duc la budă pe întuneric. Buda era după șură, în grădină. Fără tata, nu mă căcam. Continuă să citești