Sezon de hibernare

CraciunCu două săptămâni înainte am sesizat că mă doare gâtul, că ceva mă înțeapă și cu toată horcăiala mea, nu vrea să iasă afară. M-am tratat ca de obicei: ceaiuri, câte un Decasept când îmi aduc aminte și multă ignoranță.
A urmat torticolis, o menghină ce-mi ține mușchii gâtului în niște poziții nefirești și extrem de dureroase pe care trebuie să le tratez cu…căldură. Fularul înfășurat de două ori în jurul gâtului a devenit modă la final de an 2014. Mai am și o ploșcă din cauciuc în care torn apă fierbinte ce funcționează ca un termos și pe care mi-o balansez cumva pe gâtul sucit, când sunt acasă, la serviciu nu îndrăznesc să o duc. Sunt o arătare cu gâtul întors ce se mișcă numai din trunchi și icnește din când în când, o ploșcă balansată pe un gât înfofolit în fular e ceea ce îmi lipsește pentru a fi quasi modo. Continuă să citești

Iubiri sportive

IMG-20141206-03311Primul a fost baletul.
În ciuda unui corp lunguieţ, maleabil, flexibil, „fără oase”-vorba mamei şi a unei curiozităţi iniţiale pentru cât de mult pot să mi-l îndoi şi pliez, baletul nu m-a ţinut mult timp în mreje. Nu-mi disipa energia pe care o aveam din plin şi cu care nu ştiam ce să fac. Ieşeam de la sala cu oglinzi a Casei de cultură nervoasă şi frustrată. Surplusul de energie neconsumat l-am înmagazinat şi defulat în cuvinte, devenind la cinci ani, o obrăznicătură care îţi întoarce vorba şi-ţi dă replica pe loc de te-ncuie. Popular, unui astfel de copil i se spune că „are draci sau limbrici”. Le aveam pe amândouă. Continuă să citești

Vot

Vot mosuBuletinul lu’ moşu are data eliberării 1979 ianuarie 16, valabil până la ──. Filele din spate sunt pline cu ştampile rotunde, cu tuş albastru, negru sau roşu, înghesuite unele într-altele, marcate în interior cu o literă, două sau trei: L, P, P.E., R.V.U., cifra 1 şi alăturat o dată.
Moşu nu a lipsit de la nici un tur de scrutin din 1990 încoace, fie ele locale, parlamentare, prezidenţiale, europene sau referendumuri. Joiana, porcii, puii şi găinile, carul cu fân, hotarul şi grădina, gura lu’ buni nu l-au putut ţine deoparte. Continuă să citești

Sfeclă, tren şi vise

SfeclaSflecă. Aşa o pronunţ. Cu două cuvinte am avut probleme de când eram mică: sfeclă şi locomotivă. Când intenţionez să le rostesc, le pronunţ mai întâi în gând, silabisindu-le: sfle-că. Încă o dată. Sfe-clă. Bun! Lo-to-mo-ti-vă. Ăă, nu cred. Lo-co-mo-ti-vă. Aşa! Ajută să mi le imaginez scrise. Dacă le văd scrise, nu greşesc când le rostesc. Continuă să citești

În purgatoriu, la medicul de familie

Medic de familieCând îmi pierd credinţa, fac o vizită la medicul de familie. În spatele unor blocuri, într-o clădire ce aduce mai mult a casă părăsită decât a clinică funcţională, dau de o poartă de fier forjat, urc două scări, deschid o uşă cu un scârţâit prevestitor ce dă într-un hol cu mai multe uşi, apăs clanţa celei din stânga şi ajung în purgatoriu. Continuă să citești