În buna tradiție a chefului de 8 martie, inaugurat acum doi ani printr-un chef de pomină, devenit standard de referință, urmat în anul următor de un al doilea ce s-a dovedit a fi o ciorbă reîncălzită, fără sare și piper, anul acesta am luat măsuri.
1. Ne-am reîntors la locul crimei
Locația primului chef ne-a deschis din nou ușile luându-ne gaj hainele la intrare, după ce anul trecut ne refuzasem reciproc: ei pe noi că am lăsat urme pe mese, scaune și pereți și am părăsit locația cu două ore peste ora acceptată Cenușăresei de-a veni acasă; noi pe ei fiindcă au permis accesul lighioanelor cu trei picioare.
2. Pe 8 l-am făcut 7
Schimbarea a fost votată și adoptată în unanimitate, respectând legile CMM-ului (Constituția Muierilor Muncitoare) și sfânta zi de Duminică. Printr-o pură nenorocire, conspirație masculină, agenți străini ai coincidenței, ziua de 8 martie 2015 a picat într-o duminică, zi de mommy-time, făcut teme, îmbăiat prunci, frecat menta, ‘utut lenea. Legea ce consacră cele enumerate mai sus ca aparținând duminicii, ne parvine din timpuri imemoriale, singura soluție fiind modificarea promptă a CMM-ului printr-un OUG: 8 devine 7 și e sâmbătă. După sâmbătă urmează duminică, zi în care respectăm legea imemorială cu atribuțiile ei. Apoi luni și intrăm la loc în matcă.
3. Așteptări reale
De departe, cel mai împotriva firii lucru de făcut. Suntem femei: cerem multe de la toți, de la toate, de la zero, de la alții, de la noi, de la lume, de la bănci, de la viață, de la pantofi, de la Cel din ceruri, de la sfânta Rațiune agnosticele, de la un eveniment banal ca un chef de 8 martie ținut într-o zi de 7, inversat duminica cu sâmbăta, sărit peste 8 și trecut la luni. Nimic nu ne este imposibil. Abandonăm stick-ul cu muzica de zumba, salsa, bachata, merengue în geanta de pe spătarul scaunului și ieșim la dans când cheful se deschide cu prima melodie: Bailando, Enrique Iglesias. Știm coregrafia. Sau așa credeam. Dar melodia e veche, coregrafia în negura timpului. Din respect pentru seniorul Enrique dansăm, coregrafie sau ba.
4. Libertè, egalitè, rupeți rândurile și dansè
În timpul aperitivului, de-a lungul și de-a latul meselor întinse dreptunghiular, lumea ciocnește în stânga, în dreapta, vorbește peste spătarul scaunului, peste trei scaune, peste mese, se gesticulează, se fac poze ”înainte” și ”după”, se complimentează, se fac și se desfac promisiuni testamentare în legătură cu un set de bijuterii, un palton în carouri, un ceas, o pereche de pantofi multicolori și una galben fosforescent… Armonia și libertatea sunt cenzurate când ne mutăm pe ringul de dans. Apar bisericuțele. Pe nesimțite, perfide, rigide și frigide, bisericuțele strâng rândurile în jurul mirenelor contribuabile, eliminând restul prin excludere. Dacă până atunci dansam și chiuiam printre numeroase membre superioare și inferioare, fiecare mișcându-se pe ritmul propriu, dar împreună, la melodia următoare, la un semnal secret, în privința căruia unii am ratat inițierea, apar bisericuțele. Își fac dansul: un pas stânga, un pas dreapta, pe loc repaus, legănat în dorul lelii, surde la indiferent ce ritm ar ieși din difuzoare. Orice alt stil de dans practicat: un pas de salsa, o mișcare din șolduri pe o bachata, iscă rumoare în cercul bisericuțelor. Enoriașele votează dându-și coate, repudierea și reprobarea incriminatei. Je m’en fou!
5. Cenușăreasă no more
Cine începe devreme (la 6 pm), ajunge departe. Cu opt minute mai departe de ora zero a bătut gongul când am părăsit locația, la subsoară cu patru dește din vinul aromat rămas în sticla adusă de cineva de acasă. Puritate și aromă în defavoarea amestecurilor, dulci și colorate din cocktail-urile și shut-uri oferite la pachet, pe o tavă.
N-am fost Cenușăreasa, nici de data asta. Opt minute au stat între noi. O fi timpul, o fi vârsta, o fi sticla cu puritate și aromă în defavoarea amestecurilor, dar m-am săturat să pretind că vreau și aștept, corespund și îndeplinesc să fiu o Cenușăreasă. Am depășit decepția și iluzia Cenușăreselor. Am tolba cu povești, în drum spre Șeherazada.