Pantofi noi, toc minim 8 cm, ce îţi lasă amintire după 14 ore de purtat câteva băşici şi două picioare umflate.
Ştrampi de mătase, minim trei perechi, pentru că o pereche îi agăţi tot suindu-te şi coborându-te în/din maşină, a doua când trece unul pe lângă tine, unul care nu a ţinut în viaţa lui un trandafir în mână şi inocent fiind, nu ştie ce dezastre vestimentare pot cauza un spin sau o coadă de trandafir şi a treia pentru orice eventualitate.
Rochie nouă, cumpărată special pentru ocazie, pe care ai luat-o pe tine o singură dată, atunci când ai probat-o în magazin în urmă cu vreo şase luni, când jurai că îţi stă bine şi se aşează pe tine ca turnată, iar acum te uiţi în oglindă şi te întrebi ce ai cumpărat, unde-s banii şi care îţi era concentraţia alcoolului pur în aerul expirat cu o seară înainte.
Păr vopsit acasă în culoarea dă, Doamne să iasă ce e pe cutie. Băga-mi-aş!, aranjat la coafor, prins într-un coc identic cu al celorlalte o sută de invitate, deşi coafezele au jurat să moară reputaţia lor că nu sunt rude şi nici nu au fost la aceeaşi şcoală de împletit părul împreună, cu doi zulufi atârnând de-o parte şi de alta a urechii dându-i capului aura tridimensională râvnită şi cu un tub de fixativ în el, de al cărui iz, indiferent de numărul sticlelor de parfum aruncate pe restul corpului, nu mai poţi scăpa.
Faţa, fără un strat de piele şlefuit umed apoi uscat, prin gomaj natural, dată cu amorsă bază machiaj, gletuită cu fond de ten lichid, compact, 3 în 1, finisată cu pudră sclipitoare, fixativă şi bronzantă şi cu un strop de culoare roşiori în obrăjori. După albul ochiilor ştii că aceştia mai mişcă în ciuda cantităţii de fard de pleoape şi mascara ce atârnă pe ei, irisul fiind eclipsat de curcubeul de deasupra.
Un strat de ojă roşie pe unghii, la final. Roşu e întotdeauna la modă, mai ales dacă rochia e verde, neagră sau argintie.
Mama, vecinii şi alte orătănii care te întâlnesc, scapă câte un ah!, oh!, hîh!, în prag de apoplexie, fiind emoţionaţi, surprinşi şi în căutare de adăpost.
Tu te simţi foarte bine, eşti în largul tău, lumea e a ta.
Ai mici probleme de respiraţie care nu pot fi de la corsetul rochiei ce-ţi pupă coastele cu plămânii, nici de la orgia culinară îngurgitată pentru care ai postit două zile înainte, nici de la melanjul parfumurilor din jur, un quelque chose de fixativ, creme de corp, creme de faţă, eau de toilette, spray-uri, deodorante, aburi de mâncare, alcool, carii şi snobism, nici de la acordeonul, trompeta sau staţia ce ţi-au cutremurat scăriţa din ureche, nici de la prea mult dansul pinguinului, braşoveanca, cine-i născut în septembrie…
Luni nu te duci la serviciu. Eşti în refacere. Tocmai ai supravieţuit încă unei nunţi.

Poza aparţine Magazinului atelier Blaj, Ioana Aruşti