Sunt de pe listă. Nu iau decât ce am pe listă. Dacă face parte din listă, șanse sunt ca mai devreme sau mai târziu să facă parte și din mine. Când le vine rândul, când aud chemarea, când mă mănâncă palma și mă scarpin în cap, când mă bate conștiința sau Codruț la scrabble, când mi se face dor de magnifici*, când uit cum mă cheamă, când nu văd orizontul de pe arătură…
Scot lista, pun degetul și în două zile lucrătoare țin fericirea în palme. Ce se întâmplă între noi două, între patru pereți, la mine în pat, cu becul aprins, după 10 seara, e treaba mea. Zvonuri, bârfe, declarații, procese-verbale, flagrant delict, testimoniale, radio șanț, mama sau Erevan, nu comentez.
Dacă vrei să-mi ceri una cu împrumut… Contract! Numai prin contract. Am criterii la îndemână în caz de cereri ”indecente”. Actualizez, analizez, dezbat, cântăresc, bifez și debifez chestii legate de tine, de mine, de relația dintre noi, de viitoarea relație dintre voi, de menage a trois-ul în care ne vom băga de bunăvoie și nesiliți de nimeni.
Criterii:
1. Trebuie să te cunosc.
Dacă nu te știu de z ani, dacă n-am folosit o hârtie igienică împreună, dacă n-am licăit din aceeași farfurie niște lapte, budincă, ciorba lu’ mama, a mea sau a ta, dacă nu m-ai îmbiat vreodată cu un bulion sau cu un pahar de vin, nu sunt șanse. Dacă am luat numele Domnului în deșert și ne-am spovedit unul altuia cu asta, dacă mama ta nu e și a mea, sunt.
2. Trebuie să o placi.
Că ne știm, e una. Că o placi, e alta. Cum o placi? Din când în când, când îți convine, când ai chef, când îți amintești, când vrei să te dai mare, când nu te doare capul, când stai întins pe spate în așteptare, când ești singur, când ești în societate? Cum, mă rog?
3. Trebuie să te porți frumos.
O placi, dar trebuie să mă asigur că te comporți cum se cuvine. Te speli pe mâini înainte să o atingi, fără urme de unsoare, uleiuri, arome gastronomice, sosuri, mânjeli, insecte stropșite, ciocolată, savarină, înghețată, biscuiți, ceai, cafea, ceară, scrum? Urmele de sudoare și lăcrimare se vor trece cu vederea. Restul, se contabilizează.
4. Trebuie să pot și să vreau. Orgoliu și posesivitate.
Ia-ți-le pe ale tale, caută-le, cumpără-ți-le, fă-ți-le singur! Sunt mai multe, de ce tocmai pe-ale mele le vrei? De ce să ți le dau? Ca să le îndoi colțurile că ți-e lene să folosești un semn sau dacă folosești, e coperta de hârtie de la un cd, un bilet de tren rătăcit sau Do’mne feri’! le însemni cu pixul? Eu am fost prima, eu am descoperit-o înaintea ta, eu avut plăcerea. Tu numa le citești. Eu am o relație cu ele.

Dau cărți cu împrumut, cu contract și una, două, trei criterii. Nr. 4 e sub tratament.

*(Michel Tournier, Jose Saramago, Gabriel Garcia Marquez)

Poza e din Dilema veche nr. 629