Expozițiune
Eu, 33 ani, nediagnosticată, sfârșit de iarnă blândă, amiaza, marți

Intrigă
Câți ani mi-ar trebui să citesc literatura universală?

Desfășurarea acțiunii (prezumții de nevinovăție, idei, logică A’lamine și optimism)
Google zice că sunt 195 de state suverane: state membre ONU 193, state cu statut de observator 2: Vatican și Palestina. Fără marjă de eroare, din fiecare cele 195 de state iau câte 3 scriitori de literatură universală. Merg pe 3.
195 x 3 = 585
585 cărți de literatură universală pe care vreau să le citesc
În teorie, (cu străduință, angajament, disciplină și voință) ar fi 1 carte pe lună. Într-un an, 12 cărți.
585 / 12 = 49 rotunjit
49 de ani. 49 de ani ca să cuprind literatura universală?! Nu-i rău.
Socotesc mai departe.
Mi-am vârât degetul mic de la piciorul stâng în apa literaturii universale la 14 ani.
33 – 14 = 19
19 x 12 = 228
Până azi, 228 de cărți de literatură universală. Cam până la genunchi. Mai am 357 de cărți și 29,75 ani ca să mă ud pe tot corpul.
33 + 29,75 = 62,75
La 62 de ani în luna a șaptea, ziua a cincea m-aș scălda în apa vie a literaturii universale.
Vârsta de pensionare sună ca ceva ce merită așteptat.

Punct culminant
Discret, realitatea bate la ușa închistată a cerebelului: câte cărți de literatură universală chiar am citit de la 14 ani? A fost cartea și luna sau anul și cartea? Dacă mi-aș da un răspuns apropiat de realitate, câți ani ar trebui să adaug la cei 29,75?
ăăă…

Deznodământ
Îmi fac alte planuri ca să pot muri împăcată. Fuck.

Disclaimer:
Socotelile, logica și scăldatul în apă rece îmi aparțin.
Google e al tuturor. Alegerile, fiecăruia.