“Lasă-mă!”
“Nu pot.”
“Te rog!”
“Nu pot.”
“Ajută-mă!”
Ştiu vocea stăruitoare ce vine din faţa mea, de dincolo de cearceafurile albe ce împresoară un trup lung şi slab de bărbat. Îi cunosc inflexiunile, nuanţele, vibraţiile şi tremurul din ea. Îi pricep abstinenţele vocale şi diareele verbale. Îi înţeleg alunecările în registrul sunetelor înalte şi predispoziţiile celor joase. O disting şi de-ar fi să o aleg din hărmălaia cosmosului.
Am crezut-o când mi-a spus că nu există bau-bau în întuneric, că oamenii nu sunt răi, doar proşti, că fricile sunt în mintea mea, că lumea stă la degetul meu mic, că Doamne-Doamne e peste tot, chiar şi atunci când popa joacă poker la privechi.
Am ascultat-o când mi-a spus să-i dau drumul colacului să trec iazul înot, când m-a trimis să prind raţa preferată ca să o tăiem că-i prea bătrână, că ăsta-i rostul ei, când mi-a şoptit să aduc un par de roşii pentru a o înţărca pe vecina ce ne fura ardeii din grădină.
Am urmat-o pe hotar prin căldură, ploaie, primăvară, vară sau toamnă, chiar dacă încurcam mai mult lucrul decât ajutam, sau până la barul lu’ Boboşu, ea ostoindu-se cu o bere, eu cu un suc.
Am râs când îmi imita pe unul şi pe altul şi m-am umflat în pene când se dădea bătută la rummy ca să câştig eu.
Huzuream când îmi spunea că pe mine mă iubeşte cel mai mult şi mai mult din toată lumea.
Nu recunosc trupul acoperit de cearceafuri din lăuntrul căruia răzbate greoi până la mine vocea. E străin, lung, subţire, nemişcat. Se micşorează înaintea mea. Cearceafurile îl devorează puţin câte puţin, îl cuprind şi-l învăluie. Jucăm ascunsa şi mi-e teamă că n-apuc să-l identific la timp.
Îl pipăi să mă conving că nu-mi vorbesc nişte rufe. Pielea-i e caldă şi tresare sub atingerea mâinilor mele cu circulaţie periferică proastă. Tegumentul atârnă pe oasele ce vor să părăsească nava înainte de final ieşind protuberant prin pijamale. Piele şi os. Muşchii eu fost mâncaţi pe post de desert de boală. La felul întâi: vlaga. Felul principal: voinţa.
“Lasă-mă să plec!”
“Nu pot.”
“Nu-ţi fie frică.”
“Nu pot.”
Boala îşi cere digestivul: să-l las pe tata să moară.
Nu pot.

* Textul a fost scris în cadrul Atelierului de scriere creativă online, cu Florin Iaru; Tema: alcătuiţi o povestire conflict sau aventură.