Sunt copilul anilor ’90. Moda era grunge, părul scurt, pantalonii largi, atitudinea je m’en fous. Ascultam Nirvana, plângeam la Memorialul durerii și eram convinsă că Dumnezo e așa cum mi-l descrisese Saramago. Habar n-aveam ce vreau să mă fac când cresc mare. Visam zi și noapte. Nu făceam diferența între ele. Tăceam mult. Când vorbeam, mă întrebau oamenii de când n-am mai ieșit din casă. Aveam câine. Aveam tată.
Nu prea purtam cercei. Purtam brățări împletite din ațe colorate, apoi una dintr-un șiret de piele cu un glonț agățat de ea. Am furat-o. Sau primit-o cadou, nu-mi amintesc. Jucam baschet. Iubeam baschet. Și de la distanță un băiat brunet. Vara însemna iaz, toamna școală, iarna zăpadă, primăvara teze. Râdeam până mă pișam pe mine. Mâncam seara lebeniță cu același efect. Eram o pișărcoasă. Fricoasă nu. Mergeam pe jos urmând linia de tren până în Pănade. Era și drum. Drumurile nu-mi plăceau, echilibristica pe linia de tren, da.
Lanul de cucuruz era toaleta mea publică, brusturele hârtia, apa din Târnavă igiena. Săpun numai sâmbăta la baia obligatorie pentru mersul la biserică. Întotdeauna de casă. Mirosea a leșie, mațe, cenușă și grăsime de porc. Nu făcea spume. Cu un pic de dero, apă din belșug și săpun ras, făceam baloane. Am înghițit odată amestecul. N-am murit. Bine nu mi-a fost. N-am spus nimănui. Câinele a mirosit ceva.
Furam. Furam din buzunarele părinților, furam din hotar, furam din straturi, furam pepeni și căpșuni de la moșu, furam bomboane din sertarele lu’ buni. Orice era bun, dar furat să fie. De cerut sau rugat n-auzisem. Poate că da, dar îmi venea greu să le pun în practică.
Școala era departe. Scuzele că am întârziat la oră ieșeau pe-o jumătate de gură. O iubeam pe profa de română. Restul erau idioți. Îmi plăceau trei colege. Restul erau idioți. Casetele video închiriate, casetofonul cu căști, turul pantalonilor lăsat, tivul cracilor jerpelit erau cool și beton. Să nu porți ceas era regula. Să nu-ți pese pe unde ești, pe unde umbli și la ce oră, era natural. Să mormăi în semn de salut profesorii și să scrii pe tablă fuck the system, obligatorii.
Numele lui Făt-Frumos sta scrijelit în lemnul bănci de la școală, din parc, de acasă, din pădure. Feți-Frumoși: Nicolas Lapentti și Marat Safin. Tenismeni. N-am jucat niciodată tenis. În lemn i-am mai imortalizat și pe Keanu Reeves, Ricky Martin și Ewan Mcgregor. Visele de Paris Match îl învăluiau numai pe Marat. Rus. Furios, înalt, nebun, frumos. Depresiv, curvar, alcoolic. Perfect!
Pielea îmi era tânără, elastică, regenerativă. Nu simțeam șuturile în fund. Treceau repede ca ploaia de vară sau ca lacrimile de smiorcăială ale unui copil ce și-a depășit ora de somn.
Maturitatea m-a mușcat de cur într-o zi de august.

Sunt adultul anilor 2000. Moda e vintage/boho-chic, părul lung întins cu placa, pantalonii strâmți, atitudinea de yes, we can. Nu ascult nimic. Plâng de asta. Saramago e mișto, dar nu e Dumnezo. Știu ce vreau să mă fac când cresc mare. Când cresc mare. Încă nu. Vorbesc mult. Înnebunesc dacă stau acasă. Tăcerea e un lux.
Am o colecție de cercei. Dau și la alții. Am șapte parfumuri. Nu dau nimic. Mă îmbrac în accesorii. Nu știu să accesorizez. Culorile, dacă sunt multe, e de bine. Îmi fac singură cadouri: de ziua mea, de ziua primăverii, de ziua ciclului, de ziua salariului etc. Fac zumba. Respir zumba. Am iubit bruneți, dar mă îndrăgostesc de blonzi cu ochi verzi. Vara înseamnă piele arsă, toamna AstraFilm fest, iarna depresie, primăvara evadări. Râd de mine. Mănânc salată. Beau multe ceaiuri. Tot constipată rămân. Am avut bicicletă. Mi-a furat-o. Merg iarăși pe jos.
Sunt o rață, o rață de baie. Mă înconjor de sticluțe, poțiuni, creme, alifii, otrăvuri, remedii. Mă spăl de două, trei ori pe zi și de trei ori pe săptămână pe cap. Plătesc factura la apă. Fac spume când o  văd. Spumant nu mai am, am sare de baie de la Sovata. Aromă de levănțică. Pentru stresați.
Nu mai fur. Aș fura timp, dar nu știu de unde.
Școala e tot acolo. Mulți idioți. O iubesc încă pe profa de română. Nu-mi amintesc numele sau fețele multor colegi. Nici ei pe al meu. Tot idioți.
Port ceas, am smartphone, facebook și internet pe mobil. Must. Știu exact unde mă aflu, când și cu cine. Așa e regula. Repetentă la diplomație și politețe. Fuck the system în teorie. Practic e prea scump.
N-am tatuaje cu Feți(mei)-Frumoși. Le-am scris numele prin jurnal și i-am descris printre rândurile unor povestiri. Ei nu citesc printre rânduri. Ei sunt contabili sau ingineri. Eu sunt dată dracului, prea sensibilă, deloc tolerantă și agresivă. Închei citatul. Eu nu mă joc. Mă supăr că ei nu joacă tenis. Îl vreau pe Marat! Eu joc scrabble. L-am înșelat pe Marat cu Ronnie, Ronnie O’Sullivan. Marat m-a părăsit când s-a făcut politician în partidul lui Putin. Do svidaniya!
Bătălia pentru ”chelea” mea a început la 25 de ani. Știu cum se gată, dar nu mă las. Am arme bune: creme, gene și alogene. Șuturile în fund intră în categoria emoționalo-fizico-filozofică: ”dacă te iubește, te bate”, ”unde dă, crește carne” și „un șut în fund e un pas înainte”.
Urăsc luna august.