Sinopsis
Am Luni, când deschid facturierul din 2013 exact la factura ce trebuia să o găsesc ca să-i fac copie; am Marţi, când colegul mă strigă să vin jos la prânz la lebeniţă, visul meu culinar din noaptea anterioară; am Miercuri, când îmi înghesui echipamentul în ghiozdan, fericită că mi s-a amânat atelierul şi astfel prind ora de sală; am Joi, când apuc să dau o fugă până în piaţă la mici; am Vineri, când de-abia aştept ora 2000 să-mi pun o rochie şi să mă-ntâlnesc cu Clubul Scrabble, (nou definitul CSSJPF*); am Sâmbătă, când îmi termin de citit Dilemele şi mă apuc de râvnita carte a lui Solomon** şi am Duminică, în care închid uşa de la maşină şi-mi prind degetul opozabil al mâinii drepte în ea.
Desfăşurarea acţiunii
Am parcat maşina, am tras frâna de mână, am scos cheia din contact, am ridicat clapa de lângă scaun ce-mi deschide portbagajul şi am ieşit din maşină cu gândul să-i scot din portbagaj cheptarul lu’ buni, lăsat pe scaun în biserică, să i-l duc în casă. Mi-a amorţit mâna de la cot în jos şi am sesizat că sunt relativ imobilizată de un deget, opozabilul dreapta, rămas în urmă cu desfăşurarea acţiunii. Probabil nu i-a convenit scenariul şi dorea o reînnoire de unghie. Cum nu obişnuiesc să negociez cu teroriştii, am deschis uşa, mi-am eliberat mâna şi m-am uitat la el. Era roşu în obrăjori, ruşinat de mica lui tentativă de ambuscadă. Nu l-am înjurat, am lăsat cuvintele dure pe altădată. Am luat cheptarul şi l-am pus la locul lui în dulap. Am scos şi restul bagajelor din portbagaj şi le-am dus în casă. Pe când m-am decis în alegerea cadrului ideal purtării interogatoriului (baia, sub un jet de apă rece), pentru a negocia revendicările teroristului, el îmi luase deja un prizonier: unghia. Începuse a se înnegri. Am încercat să închei un armistiţiu folosindu-mă de o compresă rece, dar degetul nici nu dorea să audă de atingeri reci, cuvinte dulci, implorări, zeităţi şi altare. Runda încheiată, m-am dus să mănânc. Viaţa merge înainte.
După patru zile de impas, am cedat. Se zice că cel mai inteligent cedează primul. Cacao, cedează primul cel care clipeşte. Una era să nu-l bag în seamă, să-i ignor revolta de dreapta, albăstrino-neagră ce-mi capturase degetul, dar când capilarele au început să se umfle, cuprinzând adepţii adiacenţi, degetele din apropiere, când marginile negre au început să prindă o culoare galbenă, am apelat la trupele SWAT. La urgenţă, doctorul a evaluat situaţia şi a concluzionat: scoatem unghia, curăţăm hematomul şi puroiul, bandajăm şi o să fie bine. Yes, eliberăm prizonierul! m-am bucurat inconştientă. Adio, negocieri! Adio, revendicări! Adio, durere ce reverberează până în ceafă şi de-a lungul şirei spinării. Am înfrânt!
Cu un ultim puseu, degetul a răbufnit când seringa a intrat în el şi soluţia injectată s-a dizolvat. Presiune în interiorul degetului, apoi o foarfecă îşi face loc pe lângă marginea unghei, un mic cleşte prinde de ea şi trage. Aau! Să mai aşteptăm să-şi facă efectul injecţia? Eu aşa aş crede, domnule doctor. Şi trage încă o dată. Muşc limba. Eliberat presiune, hematom, puroi. Adio, unghie! Adio, durere ce pulsează! Bine ai venit durere ce ustură de-mi provoacă uretra la stropit.
Înfrântă mă declar.
Ce-am învăţat: cu teroriştii întotdeauna se negociază. În caz contrar, nu-ţi mai vezi unghia decât peste şase luni când, dacă ai noroc, s-ar putea să crească la loc şi sperăm, drept.
Prejudecăţi doborâte: unghia este o cheratină nefolositoare, un apendice al pielii ce dă bine la o primă impresie.
Scosul unghiilor este o formă de tortură accesibilă şi preferată de serviciile secrete. Ţi-aş fi mărturisit şi ce-a mâncat mama în seara în care m-a născut, eu primind anestezic înainte.
Ce se întâmplă în prezent: stânga câştigă teren şi îşi intră puternic în drepturi. Învaţă să facă ceea ce făcea predominant dreapta: să tasteze, să taie pâine, să încheie la sutien, să ungă o felie cu unt, să şteargă la fund.
Degete belite la uşa de la maşină nu pot fi eroi de filme. Ies prost.
* Clubul Sportiv al Schinjuitelor şi Jupuitelor Psihic şi Fizic
** Demonul amiezii. O anatomie e depresiei, de Andrew Solomon, Humanitas 2014