Vampiri energetici. Prima dată când am auzit termenul, m-am gândit la bancul cu un bordel unde la cel mai scump serviciu figura cineva care suge sânge. Apoi, mi s-a explicat că vampirul energetic e cel care fură energia pozitivă a celor din jur, lăsându-i epuizați și fără vlagă, că suntem înconjurați de ei, că se hrănesc din energia celorlalți, că emană doar energie negativă, că pot fi aroganți și nesuferiți, simpatici și prefăcuți.
Cunosc hoarda.
În anii ’90 mă uitam la ”Buffy, the vampire slayer”. Îmi plăcea vampirul, Angel, înalt, brunet, avea și n-avea suflet. Îmi plăcea vestimentația actriței din rolul principal, Buffy: haine de piele, scurte, pe talie sau pe șold, cu cordon sau fără, în culori maro, negru, vișiniu. Îmi plăcea locația desfășurării acțiunii: într-un cimitir, după lăsarea întunericului. Sfârșitul fiecărui episod: un țăruș înfipt în pieptul unui bad guy.
Fără ambiguități.
Febra ”Twilight” de la sfârșitul anilor 2000 m-a lăsat rece. Vampirul nu mi se părea destul de brunet, actrița nu purta haine de piele, nu se termina cu un țăruș înfipt în piept, ci cu bătălii cu vârcolaci, trădări și permutări om vampir, vampir om.
Too much s* going on.
”The Vampire diaries” la final de 2009, are vampiri, are hibirizi, are vârcolaci, are vrăjitoare și un triunghi amoros format din noi frați vampiri și o domnișoară Elena, om. Are de toate: băieți bruneți, haine de piele, cimitire, finaluri cu țăruș în piept. Nu are punct culminant.
”Dracula” lui Bram Stoker, mi-a pus la punct obiceiurile și tradițiile funebre. Citeam, dam fuga și verificam dex-ul ruralo-mortuar, bunică-mea: cum stă treaba cu strigoii, cu oglinzile acoperite în casa mortului, cu pământul morților și florile lor, de ce nu-i bine să le miroși, să le admiri sau să le furi. Invențiile literare ale lui Stoker, combinate cu ”realitățile” lu’ buni m-au amuzat. Pe termen lung mi-au lăsat o frică ciudată de ceață și de moarte violentă.
Bau-bau.
Hoardei vampirilor energetici i se mai spune și familie.
N-am ambiguități când vine vorba de o haină de piele.
Too much s* mă lasă rece.
În ciuda aparențelor un menage a trios nu are punct culminant.
Nu mi-e frică de bau-bau.
E = maria•carevacâtdoi
Ai dreptate, in primul rand altii sunt de vina.
Intrebari „tehnice”: vampirii energetici isi ataca victimele de la distanta? Care e distanta sigura?
qed
idem
Când plouă, taci şi-ascultă era-al poetului îndemn,
căci apa curăţă şi neuronii, nu doar pielea,
dar numai îmbinată cu tăcerea.
Torentul vieţii te-nspăimântă
răscolind frustrări şi uri şi vini în alţii,
fiicele rămân la fel ca taţii?
Îţi recunosc puterea de-a crea din mucegaiuri şi noroaie
un prototip de cuşcă Faraday pentru fiinţe vii,
dar oamenii nu-s nişte cutii.
Îţi mai aduc aminte că-nţelepciunea populară
ne-arată cum cel ce acţionează tace,
pomul se judecă după rod, iar sângele apă nu se face.
„Femeia nouă” pe cale să devii
(subspecie degenerată-a mamei – în treacăt fie vorba,
ce-amestecă nefericit fardul cu ciorba),
se preocupă de „vampiri” şi „energii”,
şterge doar propriile-i lacrimi cu batiste
muiate-n etichete şi clişee triste,
zideşte-altare pentru morţi, ucide vii,
e pomul fără roadă multă
ce otrăveşte şi pe alţii-n jur,
din vina proprie şi nu ocultă.
Refren:
Când plouă (a se citi „alţii cresc”) taci şi-ascultă!