De mică mi-am dorit să am cojones. Am visat să am cojones. Mi-am închipuit ce bine ar fi fost cu cojones. Barem unul. Nu de reproducere, de idee. Unul și mi-ar fi fost suficient. Nu s-a putut. N-am ieșit cu cojones. N-a vrut tata.
Ce viață aș fi avut cu cojones! Câte promisiuni deșarte: ”ți-o luai demult, de erai băiat”, câte aventuri ratate: ”ești fată, nu te poți juca cu noi”, câte libertăți încălcate: ”fetele n-au voie aici”,  câte interacțiuni pierdute: ”de erai băiat, te luam la fotbal”, câte regrete: ”păcat că ești fată”, câte suplicii: ”poartă rochiță”, chinuri: ”nu murdări rochița”, torturi: ”ce fetiță cuminte”.

Pubertate fără cojones: agresivitate latentă, arc întins la maxim, monahismul și sihăstria bufonului, seriozitate cu izbucniri în hohote, râsu’ și plânsu’ lumii, greutatea lui Atlas purtată de vânt, basme și filozofie, iubiri de-o zi sechele pe viață, traume în vise, realități distorsionate, retrageri calculate în zidul de beton tapetat de fruntea mea, Nirvana și Vivaldi, Narcis și Goldmund, eu și cu mine suntem doi, câinele Lache și berbecul Eminescu, iaz și coastă, nu știu cum mă cheamă, scrieri incendiate în buda din grădină, limbajul de pe plăcuțele de păpălașcă arsă la soare, pulovărul mare, albastru, frăgar și fân, rațe mici, galbene, cu cioc, pete și lăbuțe negre, iuți ca gândul, dragi ca viața.

Cojones în gând și-n simțire. Când nu contează că mă pătez pe rochiță, că nu stau cuminte, că nu șed picior peste picior, că spun ce-mi stă pe limbă și-n gușă, că beau vin din glajă, că mănânc slănină cu brișca, că merg singură la bar, bal și la spital, că nu cred în Moș Crăciun, Alba ca zăpada, Făt-Frumos și biserică, că nu am căluș, cal, nici iezi la capră, că nu cos, calc, nu fac șezătoare, că-mi tai părul scurt, scurt și mai scurt, că mă uit după cămăși, trenuri și baloane, că aleg după idei, raționalism și argumente, că am prieteni ciudați, și mai ciudați și foarte ciudați, că-mi notez visele, că-mi curg balele după biciclete roșii, motoare naked și antichități pe patru roți, că mor fără Sinatra de Crăciun, că fac naveta cu grunge în căști, că știu cine a spus prima Tomorrow is another day!, că decodific mesajul din ”Nu vii la o plimbare?”, ”E prima zi.” și ”Hai cu mine la budă.”.
La 14 ani mi-a venit ciclu.
La 21 mi-am cumpărat sutien.
La 25 m-am angajat.
La 27 am dat în miopie.
La 29 m-am învățat pe bicicletă.
La 30 m-am apucat de dans.
La 31 mi-am luat mașină.
Înjur de mică și locuiesc cu mama.
Cojones!

*Caricatura Ion Barbu, Dilema veche nr. 563