Frumuseţe + Curăţenie = Love

Cos de gunoiDe la buni Victoria ştiu că frumuseţea constă în curăţenie. Orice e frumos, atâta timp cât e curat. O haină, indiferent cât de demodată, curată e frumoasă. O oală, odată spălată cu leşie şi frecată bine cu o cârpă devine „frumoasă şi curată ca nouă”. În casă indiferent ce mobilă ai sau nu ai, ce cuverturi şi câte perne cu puf de gâscă îţi împodobesc patul, curăţenia lor va conta mai mult decât modernismul sau numărul. O casă pentru a fi frumoasă nu trebuie să fie vreun palat, doar curată pe dinafară şi pe dinăuntru. Iar pentru buni, pereţii daţi cu var sunt cei mai frumoşi, oricâte palete de culori „valabilă” i-am aduce noi pentru a-şi alege vreo culoare.
La buni, curăţenia primează înainte de orice. Te speli pe mâini înainte să-ţi sufleci mânecile şi să-ţi bagi mâinile în troacă să frămânţi de pâine. Iar dacă nu buni însăşi ţi-a turnat apa să te speli pe mâini, nu se pune la socoteală şi operaţia spălatul mâinilor se va repeta sub privirea ei. Sâmbăta seară, dacă nu faci baie, să te speli pe cap şi să-ţi piepteni părul, nu mergi duminica la biserică.
Toate aceastea de la o femeie de 88 de ani care o mare parte a vieţii ei şi-a cărat apă de la şipot sau şi-a spălat rufele în Târnavă de-i îngheţau poalele şurţii şi aşa venea acasă cu ea, ţurţuri.
Mantra lui buni, „curăţenia sfinţeşte omul”, am luat-o cu mine şi implementat-o cu un oarecare succes. Am început să o propovăduiesc oral tuturor celor din jur. Mi s-a părut firesc să o extind, de la curăţenia propriului trup, la curăţenia celor câţiva m2 în care locuiesc, fie ei la un moment dat de cămin sau chirie şi să o duc mai departe, la curăţenia oraşului ce mă găzduieşte indiferent pe ce perioadă de timp. Dar într-o zi, curajul, încrederea sau îndrăzneala cu care propovăduiam oral mantra şi-au găsit sfârşitul sub efectul unei frici paralizante. Ieşisem de la şcoală şi mă îndreptam spre cămin. Era la ora când şcolile îşi deschid porţile pentru a da drumul puhoiului de elevi pe care i-a găzduit anterior între zidurile ei. Pe drum, în faţa mea un grup de băieţi. Păreau a fi cam de clasa a 9-a. Vreo doi aveau într-o mână nişte sticle cunoscute de băutură carbogazoasă şi în cealaltă nişte produse de patiserie. Mai îmbucau din mâncare, mai pasau o sticlă dintr-o mâna în alta, râdeau şi se simţeau bine. Când s-a terminat mâncarea, ambalajul de hârtie şi o sticlă goală au fost aruncate pe jos cu atâta nonşalanţă încât iniţial, mi s-a părut că i-a căzut din mână, dacă nu aş fi sesizat la timp, că e goală. Urmă celălalt ambalaj, acesta însă motolit înainte de a fi aruncat pe jos. „Există coş!” am rostit cu glas tare înainte de mă apleca să culeg de jos obiectele căzute şi să le pun în coşul pe lângă care tocmai treceam. Când m-am ridicat cu ele în mână, o palmă îmi lovi obrazul stâng şi doi ochi mă priveau undeva de la nivelul bărbiei mele cu atâta ură, încât am îngheţat. Am mai auzit un „Ce-ai zis, tu? Vrei să-ţi sparg faţa?” şi râsetele ce au urmat. Am rămas locului paralizată de frică, şoc, ruşine şi nedumerire, cu ambalajele şi sticla în mână, lângă coşul verde de pe alee.
Ce rămâne frumos într-o lume urâtă? Lumea urâtă e dată de oamenii urâţi din ea şi de frica paralizantă pe care o emană cu atâta putere asupra celorlalţi din jur. Iar tăcerea nu ajută, ea doar se lasă peste noi şi ne cuprinde pe toţi în acelaşi întuneric.

2 păreri la “Frumuseţe + Curăţenie = Love

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.