Sincer?
Vreau să dorm noaptea.
Fără enșpe explicații, justificări, definiții, clarificări legate de cine sunt, unde am fost, înspre ce mă îndrept, de ce și cu cine. Mi-am câștigat dreptul la tăcere, dreptul la cei 4/3 m2 ai mei, dreptul de a dormi cu ușa închisă și a nu fi acasă când bate cineva, dreptul de a nu scoate un cuvânt în plus, dreptul de a comenta pe lângă subiect și de-a mă folosi de propoziții eliptice, dreptul de a nu uita, de-a arăta cu degetul și de-a blagoslovi, dreptul de a fi pe alt fus orar și-n alte atmosfere, dreptul de a lasă pe mâine ce n-am chef azi, dreptul de a alege când să-mi pese, când să plec și când să-mi caut loc în pădure, dreptul de a fi fără scuze sau pardon. Le-am câștigat nu la ruletă, nici la poker, nici la naștere, ci săpând după aer cu unghiile prin gropi, cratere și hăuri. În unele am ajuns de bunăvoie, în altele am căzut de miopie ori am călcat ademenită de miros, în multe am aterizat mizând pe elasticitatea lui gluteus maximus.
Am trecut de borna 33. Drumu-i înainte.
Sincer?
Nu știu cum.
Cum să-ți spun frumos că nu-mi pasă cum îți stă rochia/tricoul, cum îți vine părul în ochi, cum îți iubești tu pisica, mămica sau pe bunica, cum îți împute zilele soțul/soția, soacra, colegii sau serviciul, cum îți bate soarele-n ochi când ți-e lumea mai dragă, cum faci AMR de lunea până vinerea, cum te plictisești în weekend, cum te doare capul de probleme închipuite, cum vezi tu lumea mai bună, cum vrei totul fără efort, cum nu se mai fac filme ca altădată, cum lumea s-a schimbat fără tine, cum ai citi ”ceva bun”, cum nu te poți concentra, cum te tot doare capul, cum n-ai timp de tine, de mine, de alte subiecte, cum vorbești și nu te ascultă nimeni, cum te chinui, zbați și tot acolo ești, cum mă doare pe mine capul.
Nu ești buricul pământului. Nici al meu.
Sincer?
Încearcă fără.
Fără adjective, fără înfrumusețări, fără demagogie, fără cacao, fără politica pozitivității, fără cosmetizări, fără împăcări de capră, varză, ied, brânză, viezure, fără punte-luntre, fără ”merge și așa”, fără tăiat coada la mâță și frunza la câini, fără frică, fără discriminare pozitivă, fără jumătăți de măsură, fără răul cel mai mic, fără umplutură, fără tartaon și bau-bau, fără drob de sare și capul plecat, fără paza bună și sabia lui Damocles, fără ”pași mici că drumu-i lung”, fără certitudini de nezdruncinat, fără adevăruri absolute, fără dreptate universală, fără ”eu te-am făcut, eu te omor”, fără iubiri eterne, fără ochelari de cal, fără tăceri aprobatoare, fără de ochii lumii, fără timpi morți, fără cuvinte inutile, fără miorițe năzdrăvane, fără noroc chior, al prostului sau al începătorului, fără parfumuri dulci, fără ”las pe alții” și ”azi, nu!”, fără sperjur, fără ceață, fără ocol…
Încearcă un verb. Fără!
Sincer,
Vreau să dorm noaptea.
Nu știu cum.
Să fac.