Filă de jurnal: luni, an pisicesc necunoscut din a VII-a viaţă

Aş licăi nişte lapte. E cam devreme. Aştept trezirea zidurilor şi a celor ce mişună între ele. Între timp, îmi licăi periniţele. Nu aduc a lapte. Praf, ceva pământ şi gust de pietre. Dar dacă tot am început, îmi licăi şi blana. Înghit. E bună. Chiar bună. Alunecă în stomac. L-am trezit. Îmi cere şi el tot lapte.
Împins de forţe obscure, renunţ la licăitul blănii. Îmi încep întinderea de dimineaţă. Mai întâi labele din faţă, mi le întind drept şi le flexez cu putere de zidul gros, de piatră, într-un unghi de 30 de grade. Trec la coloană: mi-o încordez, mi-o curbez, mi-o fac deal, până-mi pocnesc vreo trei coaste şi schimb. Scutur labele spate de varii murdării imaginare, plus praf, ceva pământ şi gust de pietre. Îmi prind coada (sâc, câinilor!), o perii trecând-o printre labele din faţă de vreo două ori. Mă ridic pe toate cele patru lăbuţe, casc, închid involuntar pleoapele. Visul de astă-noapte, cu ceaune smântânite, boluri pline ochi cu lapte, multe posesoare de blăniţă de culoarea laptelui în juru-mi, îmi revine pe retină. Dau să licăi dintr-un ceaun, zăresc cu coada ochiului o arătare îmblănită de-un alb lăptos ce se-ndreaptă languros spre mine. Torc de fericirea închipuită şi neîncepută.
Zgomotul infernului îmi inundă şi-mi alungă fericirea, îmi saltă labele în poziţia „drepţi, să trăiţi”, îmi bagă frica în toate firele de păr din blană, îmi puşcă ochii din orbite, îmi reduce inima la un purice, îmi transformă stomacul într-un martor sicilian de împrumut, orb, mut şi mort, îmi îngheaţă sângele-n vene şi-mi înrămează viaţa-n frică.
Pisicile tale! E alarma de trezire. O să mor de inimă. Ştiu sigur că în viaţa asta o să mor de inimă. Nu mai ştiu sigur în primele de ce am murit. În a cincea ştiu că am murit aruncat de la etajul patru al blocului 25, scara B. Am vrut sihăstrie şi mi-am găsit muntele Athos ilegal, în baia cuiva, dedesubtul vănii unde am  intrat prin locul lăsat gol de o faianţă spartă. Surghiun, post negru, apă cu săpun, fum de la ziare arse şi epifanii. Pe ultima am avut-o în aer, pe drumul de la etajul patru în jos, văzând pământul. Ce m-am mai bucurat că nu-i ciment. Am răsuflat uşurat. Întocmai, era şi ultima mea răsuflare.
Îmi mai amintesc de o maşină, dar vag, pentru că s-a petrecut prea repede. Aşadar, dacă am ţinut eu bine numărătoarea, îmi mai rămân vreo două vieţi de trăit. Din fericire, în viaţa de acum singurele epifanii sunt cu, la şi de la lapte. S-ar putea ca epifaniile laptelui să-mi aducă sfârşitul la un moment dat, dar fiecare viaţă cu riscurile ei. Laptele merită. Sihăstria ilegală, în baia cuiva, sub o vană, nu. Trecutul drumului în viteză, perpendicular cu o maşină, doar pentru că de partea cealaltă te aşteaptă iluzia unei blăniţe moi, iarăşi nu.
Lapte…ce-aş mai licăi nişte lapte.
S-au trezit şi zidurile. Înăuntrul lor, mişună arătănii care deşi, au patru labe, merg numai pe cele din spate. Mă mir uneori că nu merg numai înapoi. Pe celelalte două din faţă, în majoritatea timpului le ţin atârnate pe lângă corp sau îndoite la spate. Unii direcţionează cu ele. Cred că-i dor, pentru că apoi îi văd mult stând în şezut.
Cerşetorul de stomac nu-şi mai termină mantra laptelui. Musai să-i fac rost de lapte. Până acum n-am făcut rost decât de praf, ceva pământ şi gust de pietre. Ca desert, câteva fire de păr din blana-mi şi reverii la visele de astă-noapte.
Mă insinuez şi intru pe o uşă lăsată deschisă de cămăşi albastre, pantaloni, fuste, pantofi, sandale. Miroase a cafea făcută pentru cămăşi albastre, pantaloni, fuste, pantofi, sandale. Simt lapte. Miros lapte. Vreau lapte!
Nirvana trăită de la înălţimea zidului de piatră: trei cutii de lapte condensat 10% au fost devorate şi stau acum leşinate, fără vlagă şi drept de apel în faţa mea între lăbuţe. Trei cutii cândva pline, acum goale. Mă uit cu jind şi drag la ele. Promisiunea fericirii minim îndeplinită. Mai licăi încă o dată marginile de plastic reci, cu iz şi urme de lapte. Şi praf, ceva pământ şi gust de pietre.

Scris în cadrul ediţiei a II-a LITER-ART, Penitenciarul Aiud, 17-21 iunie 2013