Maria nu mai este Maria când o entitate dinăuntru dă semne că s-a trezit și-și cere vocal drepturile prin chiorăituri, horcăieli și schingiuiri de stomac. Maria a citit undeva că trezirea entității atunci când ești înconjurat de alți semeni e faux pas. Mariei îi pasă de etichetă cam cât îi pasă entității de scărița din urechile persoanelor ce asistă la concertul insolent. Când Maria face pe surda socială și lasă concertul să continue, într-o primă fază pare că nimeni nu se supără. Plan B. Arme grele. Cu două, trei bisuri se termină concertul și începe ocupația. Ultima redută: energia. Scade glicemia, Maria stă întinsă, lungindu-și mațele pe undeva pe-o suprafață orizontală. Cei 4-6 m zgomotoși, anexă la stomac au câștigat. Trăiască Maslow.

Primăvară se face cu o floare, rândunică sau o freză nouă, vara apare când se spală izmenele și se agață-n pod, toamnă când le scobori din pod, iarnă la primul îngheț al balegii pe drum.
Maria are două anotimpuri: unul în care îi este prea cald, în celălalt prea frig. Unul vine când își agață ștrampii, egării 120 den și alte dedesubturi în spatele dulapului de haine, celălalt când le scoate de acolo. Unul vine cu arsuri de gradul II pe pielea-i albă, prea dispusă la amoruri cu unu’ la care nu te poți uita, ce-o năpârlește și îi rașchetează câteva straturi de piele drept amintire, celălalt îi menține tinerețea prin criogenie, înghețându-i regulat extremitățile.

Maria este tare ocupată cu intemperiile, natura, sinele și entitățile ce-o locuiesc. Când printre toate acestea, ținând cont de anotimp, o vezi un moment liberă, nu ezita să-i spui că:
”Ți-am șters pozele de pe stick.” Pozele alea pe care le ține în folderul Pt mine de cinci ani de zile în speranța că odată le va printa în format A4, pune în sticlă și agăța pe peretele din fața patului său. Pozele alea făcute cu mânuța ei prin peregrinările din comunități rupte de lume, cu apusuri, răsărituri, lanuri de orz, grâu, orzoaică și cucuruz, plopi la margine de drum, felinare stradale, nori și furtuni de vară. Pozele alea despre care visa că odată apărute în fața sa dimineața la prima deschidere leneșă de pleoape, îi vor schimba viața. Pozele alea..”

”Bună Maria,
Mulțumim frumos pentru înscrierea la concursul de burse. Din păcate, proiectul tău nu a fost selectat de juriu, (…).
Sperăm că o să realizezi totuși proiectul, chiar dacă nu este finanțat în cadrul acestui program.
Mult succes în continuare.”

Răspuns:
Bună? Bună ce? Bună ziua? Bună ziua voastră, că a mea nu e.
Mulțumesc de cele trei rânduri. Maria avea nevoie de dovada negru pe alb că nu v-a plăcut proiectul ei. S-a prins de asta când a trecut termenul de primit un răspuns și căsuța ei de mail era ocupată doar de ”Vola-profită de ofertele momentului” și ”MyVodafone-factura ta Vodafone a fost emisă”.
Maria o să facă proiectul. Maria s-a obișnuit să-și facă proiectele gratis, la fel cum toți prietenii ei s-au obișnuit să o ajute să-și facă proiectele gratis sau pe ochi frumoși.
Maria are ochi frumoși.

”Insuficiența de fază luteală ține de secreția inadecvată de progesteron. Secretat de corpul galben după ovulație, progesteronul pregătește uterul pentru a primi ovulul fecundat spre implatare. Dacă fecundarea nu are loc, corpul galben oprește secreția de progesteron, mucoasa uterină înțelege că nu e vorba de o sarcină și totul e eliminat sub formă de menstruație.”
Maria nu este adepta multiplicării ADNului Sabău și până acum șase luni se întâlnea la 28 de zile cu corpul ei galben. Știa că nu l-a supărat cu nimic, dar a trebuit să meargă la ginecolog să afle că corpul ei galben îmbătrânește și uită apăsat butonul de fast forward. Se lasă cu sânge la fiecare 20 de zile, cu anemie și dureri groaznice de sâni, pe care le va rezolva în trei luni un aport de progesteron extern și o cremă de sâni Progestogel. Speră că-i și mărește.
Maria a râs încă o dată la ironia sorții: nu numai că nu are coaie, dar nici metaforic nu și le mai poate aroga, estrogenul din ea a dat pe dinafară. Yep, she’s all woman.

Știu că nu puteți verifica producția de progesteron a Mariei, dacă îi este cald sau frig, pe ce anotimp trăiește sau să-i cereți să identifice entitatea ce-o locuiește momentan, dar înainte să îi dați o veste proastă, aveți decența să o întrebați dacă îi este foame. Scoateți-o la cină și după aceea trăzniți-i vestea. În fața unui blid cu supă, a unor papanași, salată cu ton, ghiveci, prăjitură cu rubarbă, Maria redevine Maria. Pentru un interval scurt, căci apoi va fi iarăși tare ocupată cu intemperiile, natura, sinele și entitățile ce-o locuiesc.

Disclaimer: Maria nu mai este Maria când vorbește despre sine la persoana a III-a.

Semnat,
Maria care este