”De 3x pe zi, dimineața, la amiază și seara. 3 mg și 1 gr. Se găsesc greu, dar faceți tot posibilul să le luați. Nu v-aș da înlocuitori, v-ar afecta ficatul și rinichii și la cum sunteți dvs… Astea sunt ce vă trebuie și acționează exact pe zona unde aveți probleme. Încercați să țineți și regimul. Știu, e cam dur și cam strict, dar măcar încercați să vedem cum merge. După tratament, veniți să mai facem două investigații cu prelevare de biopsie; apoi mai vedem.”

Salut,
Ce faci? Io-s bine, mă plimb prin grădină. A Raiului, mai încolo. Deocamdată botanică. Nu, tu, nu-i înflorit nimica. Prin mai. Am dat de două rațe prin partea japoneză, se bălăceau. Căutau de mâncare prin noroiu din șanț. Nici pufuleți n-aveam. Nu-s curățate, tu. Nimica. Lucră ăștia la ceva conducte, le schimbă. Am fost în sere. Păi, nuferi, trestie de zahăr, palmieri, arborele de cafea, mango. Mi-am amintit de India. Ie, era cald. Acum am ieșit. Îs bine, n-am nici pe dracu. Ce să zică? Că nu mor prea curând. Și io mă bucur. Sar în sus. Auzi, îmi cauți niște medicamente? Nu știu, stai să mă uit pe scrisoare. Salofalk, 1 gr, Budenofalk, 3 mg. Pastile, da.

Alo?
Salut.
Ești la lucru? Nu? Scuze că deranjez, poți să mă ajuți cu ceva? Îmi cauți, te rog, niște medicamente? Îți trimit mesaj cum le zice și gramajul. Super, merci mult.

Salut,
Îți scriu că am nevoie de ajutor. Poți să verifici dacă găsești astea două medicamente în Germania? Sunt produse de ei și mă gândesc că sigur le au. La noi, până acum, nu le-am găsit. Dacă le găsești dă-mi un semn, te rog, ca să știu. Mulțumesc mult de tot.

Salut,
Îs bine. Mi-o zis să iau ceva tratament. Faza faină e că nu se găsesc. Păi, mai caut. Și-n Cluj și-n Alba. Din ce-am înțeles, nu-s genu de medicamente pe care să le ai tot timpul pe stoc, că nu se cer, nu le iei la liber, ci numai pe bază de comandă. Păi, le caută prin depozite. Fiecare au depozitele lor, furnizorii lor, unii au, unii dau, unii n-au. Îs scumpe. Ie, I feel so fucking special. M-am obișnuit. Păi, de-aia muncesc: să-mi plătesc gazu și să-mi fut banii pe medicamente. Adio, Ulise. Nu era vorba că mergem să-l căutăm pe Ulise? Cum unde? La mă-sa, pe insulă, după ce-ți dai primariatul. Tot dna. primar o să-ți spun.

Alo,
Da? Ioi, serios? Ce mă bucur. La o farmacie din jurul gării? Le vreau. Spune-i să mi le oprească. De când? Tu, să nu fie expirate. Io le cam pățăsc. Am mai comis-o. Și alelalte, nu le au? Din două, unu. Las că-i bine și așa. Întreabă și tu, de când le au pe stoc. Spune-i să verifice. Spune-mi și prețul și dacă-s compensate.

Salut,
Ce să fac? Mă chinui. Păi, nu-mi găsesc medicamentele. Ie, a doua oară. Pe alea din ianuarie nu le-am luat că nu le-am găsit. Pe astea la fel. Ca la proști. De ce dracu mă mai duc la investigații și am diagnostic dacă nu-mi găsesc medicamentele și nu mă pot trata?! Intenția ei e bună, ea vrea să-mi dea medicamentul care-mi trebuie, nu altceva cu alți compuși ca să nu-mi afecteze ficatul ăla alcoolic nativ. Aș bea ceva de nervi. Durerile-s tot acolo, mațele-s tămbălău, nu știu ce dracu să mai mănânc… chestia aia fără gluten e…. Îs praf.

Salut,
Apăi, tot așa. Nimic nou pe frontul de mațe. Mi-o găsit unul. Mătușă-mea e pretină cu farmacista de acolo și mi l-o dat așa, fără rețetă ca să-mi încep odată tratamentul, să nu mai stau. De ălalalt nu știu nimica. Adică, știu. Se găsește la o farmacie în Cluj, era ultimul și-l aveau de mult pe stoc că nici nu credeau că-l mai vând vreodată. Nu-i expirat că le-am pus să verifice. Norocu prostului. Stai să vezi cât costă. Îți bați copiii. Compensate?

Alo?
Salut,
Auzi, explică-mi și mie ceva: de ce plătesc c.a.s.-ul, ca să nu-mi pot cumpăra medicamente compensate când am nevoie, adică prima dată în viața mea, care apropo, numa de-al dracului am de gând să fie foarte lungă ca să fut statul? Păi, nu poate. O spus că ea nu-mi poate face rețetă compensată că nu știe. Nu știu… că nu știe medicamentele astea. Eu ce să-i spun? Nu mai înțeleg nimica. Ba da, la Cluj o spus că-mi face rețetă, dar tot nu va fi compensată. Compensata mi-o poate da numai medicul de familie. Eu sunt înregistrată în Alba, plătesc c.a.s. în Alba, deci numai din Alba pot să-mi iau compensate, din care unu, l-am găsit în Cluj. Ălalalt l-am dibuit în Alba și l-am luat pe ochi frumoși și pe cuvânt că-i aduc rețeta. Cacao mare.

Salut,
Bine. Tot așa. Păi, am. Da, mi-o dat la externare. Da, pe ea, scrie și tratamentul. Parafă, semnătură și tot. Păi, dr. de familie are deja o copie după scrisoarea medicală. I-am dat-o după ce m-am externat. Ea zicea că nu se poate, că n-o mai făcut. Se poate? O sun atunci să-i spun că se poate. O zis că nu știe. Că n-o mai făcut compensată după scrisoare medicală. Îi dr. la sat, ce pretenții ai și tu? Stai, futui, că aici io trebuia să am pretenții. Merci frumos, că m-ai lămurit. Scuze, că te-am tot pistonat. Și am băgat pe toată lumea în priză. Oricum, sunteți bestiale.

Alo?
Stimată donșoară dr., viitor primar, vă anunț cu emoție în glas că sunt fericita posesoare a 90 pastile roz bombon Budenofalk. Le înghit să nu-mi stea în gât. Așa o fost, cum ai spus tu. I-am spus să se intereseze că se poate face compensată după scrisoare medicală. A dat ceva telefoane la alți medici de familie din Blaj și ăia i-au spus că se poate. Da, după lupte seculare, purtate câteva sute de minute via telefon și mesaje scrise în străinătate, plus un ficat mâncat de nervi… Durerile-s lux, fac parte din viața mea. #Rezist!

Alo?
Salut,
Pot să te întreb ceva? Când am o rețetă pe două medicamente și unul l-am găsit la o farmacie, altu la alta și am început tratamentul cu ăla pe care l-am dobândit mai iute și acum tră să dau rețeta la farmacia care mi l-a găsit și pe al doilea, că mi-au făcut comanda și mi l-au adus, cum fac? Cui dau rețeta, că am numai una? I-am spus că celălalt medicament mi l-am luat de altundeva și am început tratamentul deja. Mi-o luat rețeta. Nu știu ce fac dincolo, la cealaltă farmacie… Ce-i aia eșalonat?

Salut,
Îi bai. Medicul de familie, nu-mi poate da decât una pe lună, că-s cronic. Și mi le trece amândouă pe aceeași rețetă că așa-s și pe scrisoarea medicală. Cum le-am luat primul găsit, Salofalk, primul înghițit, și mai apoi Budenofalk, am dus rețeta la astea cu Budenofalk care nu mi-l comandau fără rețetă și am profitat că tipa cu Salofalk e super de treabă și-o spus că mă așteaptă de rețetă până luna viitoare. Luna viitoare, adică asta, i-am dat rețeta. Dar acum mi-a expirat Budenofalkul. Și dr. nu-mi dă altă rețetă până în 6 mai, luna viitoare. N-o lasă sistemul. Fac apoplexie la cuvântul ăsta. Îi Paști și am spume la gură. Cu ruj, da, culoarea macului. Să vezi tu ce iepuri fac eu că rămân fără tratament Budenofalk, vreo 3 săptămâni. Pe cine să înjur? Farmacista zice că dr. de familie îi de vină că mi le-o scris pe amândouă pe aceeași rețetă, altă farmacistă zice ca alea care mi-au dat Budenofalk-ul îs idioate că au văzut clar că iau numa un medicament de la ele și că pe rețetă îs două și că trebuia să-mi dea eșalonat, nu să-mi ia rețeta. Io nu mai înțeleg nimic. Tot ce știu e că în două zile, nu mai am medicamente. Mi-i ciudă… mă simt bine, n-am mai avut dureri. Nu știu exact care-și face efectul. Și regimul îmi face bine. M-am obișnuit, nu-i chiar așa rău. Nu mori fără gluten. De foame sigur nu. La început, chestia cu no more cookies m-o cam speriat. Weekendul și prăjitura. Acum, weekendul și încercarea de prăjitură de mălai. Încă nu mi-o ieșit, dar mai încerc. #Insist! Îi ieftin cucuruzu. Patriot, mămăliga pân la moarte!

Alo,
Salut,
Poți vorbi? Ai timp? Știi de faza cu medicamentele, rețeta mea compensată ce-o duc o lună într-o parte, ailaltă în alta, sunt decalate și acum rămân fără? No, am fost înainte să mi se gate medicamentele cu câteva zile, să le explic situația la farmacie și să întreb dacă le au pe stoc, dacă nu, să facă iară comandă să mi le aducă. Le trăbă rețeta. Le-am explicat că n-o am până în 6 mai, că pe luna asta am dat-o la Salofalkul de pe luna trecută. Și tipa cu Salofalkul că mi se gată și el, mi-a dat iară 90 de pastile pe ochi frumoși până tura viitoare când îi aduc rețeta, adică prin iunie. Nu-s ochii mei frumoși, îs ochii lu mătușă-mea, se cunosc din școală și a lucrat cu ea. Căprui. De fapt, un căcăniu așa închis. N-o murit nimeni după ei. Ad litteram. Deci, acum câteva zile îi explic întreaga tevatura unei tipe de acolo. Farmacia inimii, o p… Tipa îmi zice că nu-i nici o problemă, numa să vorbească cu șefa ei, să-i aprobe să mi le dea să-mi continui tratamentul și să mă aștepte de rețetă până-n 6. Ok. Vin în ziua în care mi se gată medicamentele. Nu era tipa respectivă pe tură. Explic iar tot tămbălăul. Tanti care mă ascultă, merge și cheamă pe una mai tânără. Îi explic și ei. Primesc un ”nu se poate” că ei ce fac dacă le vine auditul. Corect, mă gândesc. Dar eu ce fac că voi mi-ați luat rețeta inițială și m-ați băgat în rahatul ăsta?! Nu eu trebuia să știu ce-i aia e ș a l o n a t ă. Rămân fără medicamente 3 săptămâni și tot nu înțeleg unde am greșit. De mai aud odată chestia cu sistemul…  Medicul de familie zice că-mi mai poate face o rețetă pe acut, una pe 20 de pastile, adică 7 zile de tratament. Rămân două săptămâni descoperită.

„Alo,
Maria? Da, eu te-am sunat înainte. No, vezi că am vorbit cu Dana care a vorbit cu tipa pe care o cunoaște ce a intrat în tura de după-masă la farmacie. Du-te, ia-ți medicamentele. Erau proaste alea. Ele pentru tine le și aveau pe stoc că sunase doctorița mai demult să ți le comande. Nu știu, probabil nu vorbesc între ele sau nu știu, nu le pasă. Nu te prostesc. Du-te că ți le dă! Sigur.”