Prin clasa a VII-a doamna dirigintă ne-a informat că după orele din ziua respectivă fetele din clasă, fără colegii noştri băieţi, vom merge în laboratorul de biologie pentru a vedea un film. Nu era o surpriză. Ştiam deja de film, deoarece şi celelalte clase de-a VII-a au văzut filmul cu pricina. Noi fiind a VII-a C a trebuit să ne aşteptăm rândul. În pauza ce a urmat anunţului, băieţii au început tachinările şi şuşotelile pe seama celor ce urma să vedem. Şi ei auziseră povestea filmului din laboratorul de biologie, comentat şi analizat în pauzele din curtea şcolii de elevii celorlalte clase de a VII-a, A şi B. S-au terminat orele, iar fetele din a VII-a C cu inima în dinţi, cu capul plecat, cu obrajii îmbujoraţi ne-am îndreptat spre laboratorul de biologie. Băieţii, deşi terminaseră şi ei orele pe ziua respectivă, s-au hotărât să ne conducă până la laborator, pe drum continuându-şi insinuările, râsetele, şuşotelile şi zâmbetele ce musteau unora pe sub cele trei fire de mustaţă.
Am intrat în laborator şi ne-am aşezat fiecare după cum eram puşi în bancă la ora de biologie. Scaunele goale ce ne înconjurau, în stânga sau în dreapta, erau locurile unde la biologie stăteau băieţii. Răsfirate astfel prin băncile din laborator, şedeam tăcute aşteptând inevitabilul. Uşa biroului doamnei profesoare de biologie, uşă ce dădea direct în laborator, s-a deschis. A intrat doamna profesoară. Am răsuflat uşurată gândindu-mă că cel puţin ceea ce urma să aflăm ne va fi spus de către o persoană familiară. Dar emoţia mi-a revenit, la fel şi culoarea roşie din obraji când în laborator pe aceeaşi uşă, imediat după doamna profesoară, a intrat o doamnă tânără, frumoasă, elegantă. Ea s-a prezentat ca fiind de la compania X ce produce nişte cunoscute absorbante. A încercat să ne pună câteva întrebări, dar văzând că nu îndrăznim să ridicăm capetele din podea, a apăsat butonul play al proiectorului. Filmul nu a durat mai mult de 25 de minute şi era despre …. menstruaţie. Când, de ce şi cum, într-un limbaj medical. La un moment dat pe proiector a apărut imaginea unui ovul, desenat ca fiind un cerc plin şi a unui spermatozoid, desenat sub forma unui viermişor cu cap mare ce înotă înspre cerc. Vocea ce însoţea imaginile proiectate ne-a spus că „ovulul eliberat de femeie, când este fecundat, rezultă o sarcină”. Atenţia, curiozitatea, suspansul erau la cote maxime. Sfârşit! Ecran negru. Luminile din laborator s-au aprins. Capetele ce la început stăteau aplecate, erau acum lăsate pe spate, cu privirea în gol la pânza albă a proiectorului. Obrajii mei şi ai colegelor de clasă nu mai erau roşii, ci băteau înspre alb. Doamna cea frumoasă şi elegantă de la compania X s-a ridicat de pe scaun şi ne-a întrebat dacă avem întrebări. Din clasă s-a auzit o voce ce a formulat ceea ce stătea pe buzele şi-n minţile tuturor: „Atât?! Acolo s-a terminat?” Un suspin de dezamăgire s-a simţit în piepturile tinere şi capetele şi-au reluat poziţia aplecată, cu privirea în podea. Doamna de la compania X a încercat să anime clasa, punând ea singură întrebări şi răspunzându-le: „Cât de des trebuie să ne spălăm când…? În perioada când…trebuie să avem o igienă corespunzătoare si să ne spălăm mai des decât de obicei.” „Putem face sport când …? Sportul este chiar recomandat când…, cu un efort nu foarte intens, adică sper că nu ridicaţi haltere.” Doamna a râs de una singură. Capetele aplecate şi-au păstrat poziţia.
Astfel am ieşit din laborator. Băieţii ne aşteptau afară pe coridor. Nici unul nu plecase acasă. Nu tocmai din loialitate. Ieşind pe poarta şcolii, nimeni nu rostea un cuvânt. Băieţii ne priveau insistent. Se uitau la feţele noastre sperând să citească ceva pe ele, să vadă reluarea filmului în ochii noştri. Rupse tăcerea cel care era cel mai în măsură şi care avea autoritate dată de cele trei fire de mustaţă apărute: „No, tu, aţi aflat?” „Nu, nu ştim exact.” Îi răspunse un cap aplecat. „Când aflaţi, să ne spuneţi şi nouă.” Ieşiră vorbele de sub cel trei fire de mustaţă şi ne despărţirăm.
Mult timp mi-a rămas impresia, şi acum cred acelaşi lucru, că atunci, în laboratorul de biologie, după ore, eram pe punctul de a afla ceva important, că fetele din a VII-a C eram pregătite de a descoperi acel ceva, să-l descifrăm în teorie şi că odată momentul pierdut sau ameţit în cuvinte ştiinţifice, el a trecut. Practica am descoperit-o fiecare în anii ce au urmat, unii mai devreme, alţii mai târziu, dar toţi fără baza teoretică. Am rămas cu amintirea şi impresia a ceea ce ar fi putut fi şi cu un pachet de absorbante primit cadou la ieşirea din laborator după vizionarea filmului, înmânate de frumoasă şi elegantă doamnă de la compania X.
inca era pe vremea cu rusine fata de texte/imagini explicite.
Şi acum? Ai totul la vedere (pe internet cel puţin), dar nimeni nu-ţi explică ce vezi. Sunt la fel de confuzi adolescenţii, aşa cum eram (mai suntem?) noi.
acuma-s zeul sexului (campion pă sate) 😀
Inainte oamenii erau mai pudici si mai conservatori. Acuma e democratie.
Incredibil….chiar daca bulgarele de cuvinte pe care l-am urmarit cu inima tavalindu-se prin amintiri nu s-ar fi tavalit acolo ci in perimetrul vietii altora, tot as fi vrut sa iti scriu cu bucurie: ce frumos simti scriind! ce frumos scrii simtind!
Mersi, Maria!
Mulţumesc frumos!