… stat în casă, în vârful patului, cu plapuma până în gât, cu pijamalele uniformă obligatorie, cu părăsit de pat doar din nevoi fiziologice, foame sau forță majoră, cu nedeschis ușa doamnei cu apa, doamnei cu gunoiul și domnilor în general, cu mâncat pită uscată cu slănină și fusilli cu brânză, cu nerăspuns la telefon pentru că „mă ‘ute lenea”, cu rupt pielițele de la unghii până curge sânge, cu verificat toate bubele, semnele, cicatricile, alunițele, ridurile, firele de păr albe, maro și negre din locuri la vedere sau umbrite și minunat constant la ce animal sunt.
… promis că nu mai visez cai sălbatici pe câmpuri verzi, câmpuri sălbatice pe cai verzi, pe Freud, House sau Sixto Rodriguez, case albe cu ferestre albastre, ape curgătoare în păduri cu copaci înalți, cățeluș maro cu pete negre și piept alb înghițit de câine alb cu două pete maro deschis, mâncare aburindă și prăjitură cu rubarbă, bărbat cu ochi negri, discuții în fața focului cu chipuri necunoscute, cărți pe care le citesc înainte de-a fi scrise, ani sabatici, viață fără de moarte sau una în care nu pierd vremea visând că de mă voi scula, pe mulți am să popesc și eu.
… uitat de mine, uitat de tine, uitat de noi, uitat de cum mă cheamă, cum arăți, cum atingi sau cum miroși, uitat de mamă, uitat de tată, uitat de Dumnezo, uitat în gol, cu ochii-n pereți, cu ochii-n cărți și-n ecrane, uitat pe cer, uitat la lună, uitat la nori, uitat după soare, planete și stele călăuzitoare, uitat după semne și furtună, uitat la vecinul de vis-a-vis, uitat să trag draperiile, să închid ușa și să sting lumina, uitat să dorm.
… făcut planuri că merg, că dreg, că fac, că zic, că las, că apuc, că termin, că. Pus pe hârtie că merg, că dreg, că fac, că zic, că las, că apuc, că termin, că. Citit și recitit hârtia. Învățat pe de rost. Rostit rugăciunea ”că merg, că dreg, că fac, că zic, că las, că apuc, că termin, că”. Amin.
… trezit simțurile: mirosit ploaia, martor la curtatul norilor cu pâmântul și la amușinarea dintre ei,ascultat pișatul norilor și acuplarea nerușinată a pământului cu apa cerească, gustat din liniștea amanților de după și freamătul părții a doua, a treia, a patra, a…. până ce gelozia îmi intră pe sub piele, mă atinge, mă zgândăre.
Nu sunt prima, nici singura. Primii au înnebunit salcâmii.
…mi-aduci aminte de parti din mine demult trecute, uitate, puse-n zidul casei mele de acum. nu vorbesc(scriu) asa cu nimeni, demult, din vremea ta.:) aproape sigur viata in 2 sau 3 sau 4 te face sa te dai, sa te pierzi in ei si ei in tine, a.i. nu mai esti un „tu” ci apartii unui „noi”. cu toate ca, eu stiu ca pierzania asta este defapt o daruire si-mi zic ca egoismul unui eu, cu toate partile lui frumoase(ca scrierile tale) l-am dat pe niste sufletele minunate care cresc din tine, peste sufletul tau pus la temelia lor.
si mai e si bunastarea asta, biroul cu oameni-roboti, masina confortabila care te opreste sa simti ploaia pe piele, viata legata la perfuzii multiple, care te-adorm si te poarta intr-un soi de ameteala permanenta, ca un joint fara sfarsit.
dar cum imi scria mie cineva demult, fericirea e pe potriva omului. iar la cati oameni se perinda, exista mii de fericiri, toate autentice si la fel de frumoase ca a mea si a ta.
imi plac scrisurile tale. nu erai de oras mare. esti de Blaj. esti de scris. nu stiu inca daca te poti imparti mai intai unuia, apoi altora mai mici. 🙂 tu sti mai bine.
n-am mai scris de ani. de pe vremea caietului meu, in care trecator, ti-ai bagat si tu nasul odata…
Triste se anunță vremurile când un El și o Ea vor trece pe lângă tine și te vor întreba: ”Ce credeți, ne stă bine împreună?”
Sper doar că va ploua atunci. Cu găleata.