Învăţături de la fratele mai mare
de Ciprian Sabău
Coristă, atletă, zglobie,
Cine-i, cine-i, măi să fie!
Cred c-o cheamă chiar Mărie;
Străluce soarele în părul ei
Şi seamănă cu una Maria din Carei.
Dar tot mai des a noastră Mărie
Cuprinsă e de dulcea lenevie
Şi, în loc să scrie teme,
Să-şi bată capul cu probleme,
Deci să-nveţe, ceea ce nu-i place,
Mai bine merge-afară să se joace.
Da, dar mâine, la şcoală, ei, drace,
Să vedem fătuca ce o face
Când, la o temă foarte uşoară,
Severa doamnă profesoară
Descoperă, totuşi, greşeală…
„Eh, mare scofală!”
Va zice ea, din banca sa…
Dar nu poţi continua aşa
Chiar pân-la infinit,
De fapt, al anului şcolar sfârşit,
Căci tu, în loc să-nveţi la fizică,
Preferi s-asculţi muzică,
Decât la geografie să „toceşti”,
Mai bine la TV priveşti!
Ei, vezi cât de rebelă eşti?
O temă slabă nu-i mare scofală,
Iar eu nu vreau să-i fac morală
Măriei, îns-o rog să reţină-aceasta:
Învaţă, nu cumva sa vină năpasta
Atunci când nu te-aştepţi…
Fii ca strămoşii înţelepţi,
Fă vara sanie şi iarna car
Şi fie să primeşti în dar
De la anul care vine,
Mult noroc şi numai bine!
04 decembrie 1995
Cand imi dau seama ca au trecut nu mai putin de 17 (saptesprezece) ani de la acele momente… ma cuprind doua ganduri: sa las o dulce depresie / leneveala sa ma cuprinda ori sa storc de la viata tot ce are ea mai bun, chiar de-ar fi sa adorm seara obosit – batut… Pana la urma voi aplica invatamintele „lectiei ratoiului”: pana pot sa ma ridic de jos, inseamna ca pot sa lupt! Ratoiul ala a fost un campion, fara gluma!
Mda..multe anotimpuri au trecut -cu bine. Cred ca solutia cea mai potrivita (si in cazul meu) e o alternare a celor doua propuse de tine: o dulce lenevie (scurta preferabil) urmata de o perioada (lunga s-ar dori) productiva. Dar de exemplu, stiu persoane care merg non-stop si au deja inspre 85 de ani. Dar desigur mosu functioneaza cu kerosen.
🙂