seria Constipată – Concurs

Notă pentru sensibili:
În cele ce urmează, veți da peste familia lexicală a cuvântului căcat. Lasă leziuni auditive și olfactive. N-am hârtie. Nici avocat.

N-am fost niciodată o căcăcioasă. Și n-am luat niciodată premiul I. Cu fetele lu Chiorean aveam concursul. Alegeam un dâmb cu iarbă scurtă, tăiată, troscoțel, să nu interfereze, deranjeze, gâdile, la un metru distanță una de alta, buburuza, cu mâinile sub genunchi sau palmele pe genunchi, după plac, poziție și confort. Nu aveam limită de timp, încurajări, șicanări sau presiuni externe, asta pentru că ne orientam bine în alegerea locului: să nu treacă lumea, să nu apară vreun copil care nu era participant la concurs sau Doamne feri! băiat, să nu ne prindă mam-mare sau pârâcioasa de Alina, să nu apară vreun câine care să ne strice rezultatele sau să ne hâșîie; totul într-o liniște tulburată din depărtare de greieri, broaște, lătraturi, strigăte de pe hotar, cai priponiți lângă căruță, porci ce vor să fie duși la scăldat în noroi, vocea lu’ mam-mare urlând după ”nătăchitele alea mari”, iar în apropiere, lângă noi, din noi, sunete fiziologice întâmpinate cu seriozitate, conștiinciozitate, meticulozitate. Treabă serioasă. Treabă mare.
Când ultima dintre noi se retrăgea expunând opera produsă evaluării, rămânând buburuza, fără a-și ridica pantalonii, chiloții sau rochița decât după premiere, începea deliberarea. Criterii: consistență, formă, culoare și lungime. Impresia artistică conta: dacă avea picățele galbene, roșii sau negre, primeai puncte în plus. În caz de egalitate, numărul picățelelor era departajarea. Pentru impresie artistică te antrenai cu dieta ”n u m a”: cucuruz fiert, lebeniță sau corcodușe răscoapte înghițite cu sâmburi. Dacă știai că nu te-ai antrenat, că tot ce poți da e o balegă, te recuzai și nu participai la concurs. De obicei, după o tură de lapte cu prune, mămăligă caldă cu lebeniță rece și bere furată de la unchiu-to.
Forma tort era câștigătoarea absolută, maximum de puncte. La dezvelirea ei, pălăria jos și florile. Cerea nu numai o dietă echilibrată, câteva zile de 3-5 mese pe zi, felul I, felul II, stil de viață sănătos, adio bomboane, gumă, adăpat din Târnavă când ți-e sete și te corlești, dar și un efort suplimentar în timpul creării: să te ridici la momentul potrivit, nici o secundă mai devreme sau mai târziu, să nu se rupă, să te rotești încet, atent, cu grijă, în sensul acelor de ceasornic, la unghiul potrivit ca marginea stratului superior să cadă pe cel inferior fără să-l acopere, doar să-l definească, iar dacă îți ieșea și ultima parte, cireașa de pe tort, finalul subțire, tot mai subțire, sus și țuguiat, impresionai audiența, erai câștigător incontestabil.
Între premiul pentru locul II și locul III nu era o mare diferență: brusture sau cucuruz. Diferența o făcea anotimpul: început de vară, toiul verii sau toamna după 15 august. Diferența o simțeai. Una simți la foile de cucuruz moale, de mâță, cu păr blond în vârf sau la frunzele de brusture, verde crud, moi, elastice și alta, total alta, la foile de cucuruz de fiert, vârtos, copt sau la frunzele de brusture tomnatic, fibros, uscat de-ți iese degetul prin el. Știam când vine toamna. O simțeam cu toată ființa.
Premiul I îl adunam împreună, cât timp hălăduiam pe coastă sau pe hotar ascunzându-ne de ”alea mici” și de mam-mare. Pe fericita câștigătoare o aștepta senzația plăcută, moale, densă, parfumată, ce o curăța, igieniza, împrospăta, lăsându-i un damf de mușețel, mentă sălbatică și gălbenele, și-o dâră mică, verde de la buchetul imens cu care, în invidia și admirația celorlalte două, fericita se ștergea la cur.

PS: În poză e propolis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.