Mi-am iubit profesorii, pe majoritatea încă din timpul şcolii, pe alţii pe la sfârşitul clasei a XII-a, pe unii după ce am absolvit liceul şi i-am comparat inevitabil şi greşit cu cei de la facultate. Greşit, deoarece cei care mi-au fost profesori înaintea celor din facultate, au avut (ne)norocul să îmi fie profesori şi în gimnaziu, având opt ani răbdare să mă vadă crescând (sper că nu doar în înălţime) şi să mă educe aşa cum au ştiut ei, trimiţându-mă apoi altora să facă un specialist din mine. De aceea am ţinut să le mulţumesc personal şi public, prezentându-mă în 3 iunie 2011 la reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului, de la absolvirea secţiei filologie a liceului Iacob Mureşianu, apoi Inochentie Micu Clain, Blaj. Continuă să citești →