Pe la opt fără ceva dimineaţa, mă îndrept spre lucru. Pe la jumătatea drumului de nici 10 minute, mă întâlnesc cu dna S., soţia profesorului meu de istorie din gimnaziu. Dna S., educatoare de meserie, mă ştie din grupa mică de la cămin. Îi dau „bună dimineaţa”, îmi răspunde, apoi mă prinde de braţ oprindu-mă din drum şi-mi zice: „Maria, ce stai tu în Blaj? De ce nu te duci într-un oraş mare să-ţi faci un rost acolo? Dl. S. vorbea tare frumos de tine şi de câte ori te vedea îmi spunea: „Ui, aici o copilă cuminte, frumoasă şi deşteaptă!” Continuă să citești →