Pe vremea mea …
Cu şapte ani în urmă am fost în India, unde pentru un an de zile am trăit, am mâncat şi am iubit. Dând acolo de ceva oameni, s-a întâmplat să prind drag de ei, pentru ca la plecare să îmi fie greu să le spun „La revedere”. Cu doi dintre ei m-am revăzut, găzduindu-i aici pe plaiurile natale pentru câteva săptămâni frumoase şi de pomină. Cu restul, noroc că s-a inventat la timp (aplauze), Facebook-ul, prin intermediul căruia s-au pus la punct revederi, una la Budapesta şi alta la Paris, eu neajungând la niciuna. Continuă să citești →

Once upon a time …
Seven years ago I went to India, where for a year I lived, ate and loved. Because I met some people, it so happened that I got attached, so when they left I found it really hard to say “Good-bye!”. With two of them I met again: I provided them with housing when they came to see me and my birthplace for a few beautiful and to remember weeks. For the rest of us, Facebook was invented and took off just in time (applause). Through Facebook some reunions were planned, one in Budapest and one in Paris, none of which I could attend. Continuă să citești →