Ho-ții! Ho-ții!
”Tu auzi ceva?”
Vuvuzele, fluiere, scandări.
”O fi de la volei.”
Sunt într-un salon din spitalul vechi, vizavi de biserica lui Cărpinișan, cândva maternitate, apoi raze, apoi psihiatrie, actualmente cameră de locuit pentru un medic.
”Hai, că te conduc la sală. S-o luăm prin parc.”
Ceasul din față de la Primărie arată opt fără douăzeci.
”Oare la cât s-au întâlnit? Pe Facebook erau confuzi, unii ziceau șase, unii șapte, întrebau alții <Mă, e șapte sau opt?>”
”Aha, tu de-asta m-ai adus pe aici, să vezi de proteste?”
”Nuu… du-te-n treabă-ți, aici e Blaj. Nu se protestează. La Revoluție au ieșit din schimb de la I.A.M.U și s-au dus puhoi până în gară pe jos să înfrunte teroriștii care veneau cu trenul de la Brașov.”
”?”
”Aia mă întreb și eu.”
În Parcul Avram Iancu ne despărțim. Aleile sunt goale, printre copaci urme de zăpadă. Pe la Ceas prind iar scandări. Vin de jos, de pe Eroilor, dintre blocuri. Pe fațadele cu patru etaje văd reflectate lumini albastre și roși de girofar. Le ies în întâmpinare.
Ieșiți din casă, dacă vă pasă!
Continuă să citești
Arhive etichetă: blaj
Sindrom Blaj
Incidențe: 99% din populația aflată la confluența Târnavelor, indiferent de religie, sex, etnie, miopie, rang, grad, etaj, cartier.
Factori favorizanți: ceața de pe Târnave, vinul de Jidvei, aerul de Cărbunari, apa de Sebeș și educația blăjeano-spartană.
Debut: 1252
Diagnosticare: 21-25 ani
Simptome
Mamă din Pănade, tată de loc din Biia, made in Blaj în centrul greco-catolicismului, botezată ortodox în Catedrala greco-catolică, declarată agnostic.
Cititor de ziare locale: Blăjeanul-cu și despre volei, Astra-cu și despre Eminescu, Unirea-cu și despre servicii-pierderi-diverse-aniversări-matrimoniale-decese, doctori, preoți, ghicitori, program TV. Continuă să citești
Mioarele mele blăjene
Am intrat în turma lor acum cinci ani. M-am dus la ele de bună voie, neştiind exact la ce mă înham sau peste ce dau. Am rumegat câtva timp iarbă de una singură până am îndrăznit să iau o gură de fân şi să o rumeg împreună cu ele. Nu că nu n-aş fi fost bine primită sau că nu m-ar fi chemat la o rumegătură, dar îmi era frică. Nu ştiam ce să le spun. Ce aş putea eu şti şi împărtăşi lor, astfel încât, odată gura deschisă, să merite să scap fânul din bot, pentru ca la final să nu mă fac de…capră. Continuă să citești
Monica Macovei la Blaj
Ceasul de la catedrală dă ora exactă tocmai când iau colţ stânga la Primărie. Cinci fix. Afară nu-i încă întuneric. Cinci maşini parcate văd în faţa primăriei. N-o fi multă lume, îmi zic. Încerc să-mi scutur noroiul şi zăpada topită de pe ghete, dar când descopăr stropii de noroi de pe pantaloni şi de pe haina-mi lungă până la ghenunchi, renunţ. Intru aşa. Continuă să citești
Blajul e Tara mea *
Pe la opt fără ceva dimineaţa, mă îndrept spre lucru. Pe la jumătatea drumului de nici 10 minute, mă întâlnesc cu dna S., soţia profesorului meu de istorie din gimnaziu. Dna S., educatoare de meserie, mă ştie din grupa mică de la cămin. Îi dau „bună dimineaţa”, îmi răspunde, apoi mă prinde de braţ oprindu-mă din drum şi-mi zice: „Maria, ce stai tu în Blaj? De ce nu te duci într-un oraş mare să-ţi faci un rost acolo? Dl. S. vorbea tare frumos de tine şi de câte ori te vedea îmi spunea: „Ui, aici o copilă cuminte, frumoasă şi deşteaptă!” Continuă să citești