N-ar fi Crăciun fără…

creanga de craciunDouă săptămâni de șurluit, șmotruit, frecat, spălat, bătut, șters, curățat ferestre, pervazuri, geamuri, perdele, draperii, covoare, carpete, preșuri, chiuvete, căzi, bude, robinete, faianță, gresie, mese, dulapuri, frigider, pe sub, pe deasupra, prin-năuntru, pe de lături, de ochii lumii, de ochii soacrei, de ochii vecinilor. Vai de mine.

Cozi la Lidl, la Penny, la Basu, la Horia, la Casandra, la Kime, la Tanda&Manda, la cozonac, la foi, la bere, la portocale, la unt, la lapte, la ouă, la mărunțiș, la pâine, la pui, la struguri, la carbogazoase, la varză, la sticksuri, la alune, la smântână, la vanilie, la zahăr pudră, la nucă, la rahat, la brânză dulce. Coadă, ceva familiar. Continuă să citești

Sezon de hibernare

CraciunCu două săptămâni înainte am sesizat că mă doare gâtul, că ceva mă înțeapă și cu toată horcăiala mea, nu vrea să iasă afară. M-am tratat ca de obicei: ceaiuri, câte un Decasept când îmi aduc aminte și multă ignoranță.
A urmat torticolis, o menghină ce-mi ține mușchii gâtului în niște poziții nefirești și extrem de dureroase pe care trebuie să le tratez cu…căldură. Fularul înfășurat de două ori în jurul gâtului a devenit modă la final de an 2014. Mai am și o ploșcă din cauciuc în care torn apă fierbinte ce funcționează ca un termos și pe care mi-o balansez cumva pe gâtul sucit, când sunt acasă, la serviciu nu îndrăznesc să o duc. Sunt o arătare cu gâtul întors ce se mișcă numai din trunchi și icnește din când în când, o ploșcă balansată pe un gât înfofolit în fular e ceea ce îmi lipsește pentru a fi quasi modo. Continuă să citești