Trebuia să merg cu mașina.Trebuia. Să mă sui în sfârșit pe calul meu albastru made in Cehia, să iau frâiele în mâini și să mă avânt pe teritoriu necunoscut. Adică Cluj. Am mai fost în Cluj cu mașina, dar nu pe cal. Eu nu conduc. Din principiu. Principiu despre care n-am aflat încă ce vrea de la mine sau în schimbul abilității. Mașinile în capul meu sunt un mare bau-bau, un mijloc de locomoție ce mă bagă în fibrilații, tulburări comportamentale și alte boli nevricoase. Continuă să citești →