Fac pe proasta. Nu e tocmai un efort. O fac des în ultimul timp… ca atunci când știu că aș putea spune ceva, ceva ce ar întoarce situația cu 180 de grade, ceva ce ar inversa rolurile și ar sparge vasele de pe masă, ceva ce ar ridica întrebări celui care numai de întrebări nu are chef la trei dimineața, ceva ce ar lăsa cu gura mirată și salivând a inteligență cu iz de usturoi întreaga audiență, ceva ce ar lua capacul de pe oalele în clocot…
Neh, mâncare nu se face fără fierbere, ardere, pârlire sau prăjire. Oasele, când cresc, dor. Continuă să citești
Trei
Răspunde