Cititul „în” cărți

Cate carti cati ani mi-ar tb NationalGeographicExpozițiune
Eu, 33 ani, nediagnosticată, sfârșit de iarnă blândă, amiaza, marți

Intrigă
Câți ani mi-ar trebui să citesc literatura universală?

Desfășurarea acțiunii (prezumții de nevinovăție, idei, logică Alamine și optimism)
Google zice că sunt 195 de state suverane: state membre ONU 193, state cu statut de observator 2: Vatican și Palestina. Fără marjă de eroare, din fiecare cele 195 de state iau câte 3 scriitori de literatură universală. Merg pe 3.
195 x 3 = 585
585 cărți de literatură universală pe care vreau să le citesc
În teorie, (cu străduință, angajament, disciplină și voință) ar fi 1 carte pe lună. Într-un an, 12 cărți.
585 / 12 = 49 rotunjit
49 de ani. 49 de ani ca să cuprind literatura universală?! Nu-i rău. Continuă să citești

Michel și Andre

Michel
Seara, după miezul nopții ne-am cunoscut. Am coborât dintr-o mașină în care nu știu ce căutam, dar știu că nu voiam să fiu și m-am oprit la prima bancă luminată de un bec. Lumina chioară și cele șase scânduri ce alcătuiau banca de așteptare dintr-o haltă cfr, s-au dovedit a fi locul.
Am spus pas oamenilor. Așteptam. Un semn. Ceva. Un tren. Următorul era la 3 dimineața. Îmbrăcată cu paltonul alb. Alb pe banca de lemn veche și murdară, cu un ceferist și cinci câini vagabonzi, pe o noapte de toamnă. Cu gândul la jeg. Jegul din lâna albă ce nu iasă la spălat. Cu ceasul de pe mână verificat din cinci în cinci minute calculând cât mai era până la trei. Mai era. Continuă să citești

Trei iubiri

Trei iubiri povL-am iubit pe P. ca pe Dumnezo. Am vorbit o vară întreagă cu el. I-am scris scrisori de amor, le-am îngropat în grădină crezând că așa ajung mai iute la el, că drumul pe sub pământ e mai rapid decât cel prin aer. I-am spus poveștile mele, i-am mărturisit intențiile mele, serioase de altfel, l-am luat cu mine la iaz, în pădure, pe hotar, în pod, în fân, după apă, în copac, l-am băgat sub piele pe sub tricou, l-am introdus trioului meu de rațe preferate din aceea vară: Athos, Porthos și Aramis, i-am scris numele sub al meu pe o foaie de hârtie și am numărat literele din fiecare, adunând până dădea o singură cifră ca să vedem dacă ne potrivim, i-am furat identitatea când stând întinsă pe iarbă cu privirea agățată de un nor mă-ntrebam ce ar face el în locul meu?, m-am imaginat pentru prima dată în viața mea purtând rochii, rochii vaporoase, de bal ce curg pe mine, mă învăluie și mă ridică de pe pământ, am scrijelit P+M pe o formă de păpălașcă proaspătă, pusă la uscat la soare și ascunsă bine să n-o vadă nimeni, ca semn al însoțirii noastre, iar pe Lache cățelul, l-am luat drept martor. O vară întreagă P. mi-a aparținut, a fost al meu, numai și numai al meu. Continuă să citești