De mică mi-am dorit să am cojones. Am visat să am cojones. Mi-am închipuit ce bine ar fi fost cu cojones. Barem unul. Nu de reproducere, de idee. Unul și mi-ar fi fost suficient. Nu s-a putut. N-am ieșit cu cojones. N-a vrut tata.
Ce viață aș fi avut cu cojones! Câte promisiuni deșarte: ”ți-o luai demult, de erai băiat”, câte aventuri ratate: ”ești fată, nu te poți juca cu noi”, câte libertăți încălcate: ”fetele n-au voie aici”,  câte interacțiuni pierdute: ”de erai băiat, te luam la fotbal”, câte regrete: ”păcat că ești fată”, câte suplicii: ”poartă rochiță”, chinuri: ”nu murdări rochița”, torturi: ”ce fetiță cuminte”. Continuă să citești →