Cunosc un ren. Renii, în general, nu sunt considerați animale domestice. Al meu este unul semidomesticit: trăiește printre oameni, dar nu la casa vreunuia sau pe străzi, ci semi-instituționalizat, în grija statului. O grijă minimală a statului, care în afară de acoperiș și puțină iarbă, nu-i oferă altceva, renul neavând parte de un tratament diferențiat față de o oaie, în ciuda prestanței și a coarnelor mari, impunătoare. Ajuns pe aceste meleaguri calde și cețoase la inițiativa statului care odată ce l-a ademenit în ograda sa, a uitat de el, renul s-a adaptat la condițiile din jur fără a da cu coarnele de toți pereții. I-au pus grilaje din timp. Continuă să citești →