Vorba dulce, diabet aduce

Codrut hdayN-am dovada primului cuvânt rostit. N-a rămas nimic înregistrat pe bandă de magnetofon, înscris în analele familiei sau memorabil, demn de reprodus și rememorat la fiecare aniversare. S-ar putea să fi fost ”mama” sau ”tata”, ”ganga” sau ”nana”, ”da” sau ”ba”. Tind să cred că n-a fost ceva frumos și nici de mulțumire pentru că, ce a rămas în posteritate și fapt de care mi se amintește, e că am vorbit târziu și în fraze: ”Mi-e foame. Dați-mi de mâncare.” Cu mici variațiuni, dar fără greșeli de pronunție, fără stâlciri de cuvinte, fără grabă. Ordin, nevoi primare și Acum! Continuă să citești

Calul și cuvintele

IMG-20140906-02959Trebuia să merg cu mașina.Trebuia. Să mă sui în sfârșit pe calul meu albastru made in Cehia, să iau frâiele în mâini și să mă avânt pe teritoriu necunoscut. Adică Cluj. Am mai fost în Cluj cu mașina, dar nu pe cal. Eu nu conduc. Din principiu. Principiu despre care n-am aflat încă ce vrea de la mine sau în schimbul abilității. Mașinile în capul meu sunt un mare bau-bau, un mijloc de locomoție ce mă bagă în fibrilații, tulburări comportamentale și alte boli nevricoase. Continuă să citești

La început a fost cuvântul….

Urechea LISTENVorbesc repede. Poate încerc să recuperez startul pierdut când am început să vorbesc mai târziu decât trebuia, mai ”târziu de lege”. Nu bifez nici clișeul ardeleanului cu vorbire molcomă și prune în gură. Dacă mi se atrage atenția să vorbesc mai rar, încerc. Auzindu-mă par retardată, eu, dar și interlocutorul.
Într-un context formal, înainte să mă ridic să spun ceva, îmi aliniez ideile, încerc să le transform din fraze în propoziții, păstrând esențialul și îmi termin expunerea mintală formulând prima propozițe. Cu ea încep de-ndată ce deschid gura, iar restul de două, trei enunțuri își cunosc ordinea intrării în eter. Continuă să citești