Gazda

Încerc să fiu o gazdă bună. Îmi atraggazda cei trei, patru prieteni de acasă cu mâncare. Promisiunea unei pizza proaspăt scoase din cuptor, a unor cozonaci calzi cu nucă sau a unui tort cu frişcă îi face să iasă din bârlogul lor şi să vină la mine, la etajul patru, într-un spaţiu mic, înghesuit. La mine unde toţi cei patru fumători – nefumătorul sunt eu, ştiu că nu se fumează în casă, ci doar pe casa scării cu şlapii în picioare şi haina pe ei iarna, vara pe geamul de la bucătărie, cu jumătate de trup scos afară pe geam şi cu uşa bucătăriei închisă să nu intre fumul în alte camere, la mine unde nu se stă pe scaune, ci pe jos, pe covor, pe nişte periniţe de piele, pe-o faţă albe, pe-o faţă negre, la mine unde lumea se descalţă la intrare, obligatoriu şi primeşte în picioare şosete de lână curate sau şlapi, obligatoriu, la mine unde singurele panorame demne de privit şi meditat sunt cele de pe geamul mic de la bucătărie: cimitirul şi un colţ de pădure. Continuă să citești