Car apă de la șipot cu bidonul. Unul de cinci litri și unul de trei. Unul roz închis, celălalt galben spălăcit. Două găleți de zece, pline vârf, nu pot. Vărs apa din ele, așa că le umplu numai până la opt. Duc un sac de cartofi, dacă-i un pic mai mult de jumătate plin. Și unul de cucuruz dacă-i până la jumătate. Unul de făină, dacă-i mai puțin de jumătate. Nu ridic o felderă. Goală e grea. Plină cu diverse, două degete de la pământ o ridic. O coșarcă cu iarbă, varză, roșii, struguri, pot. O furcă cu fân, ba. Atât pot duce.
Duc pe sus o rață, un cățel. Un miel, un burlincaș, o găină, un gâscan, un mâț mi-s grele.
Rața și cățelul sunt la înălțime. Stau în buzunarul meu de la hanorac sau îi bag pe sub tricou. Nu scot nici mac! sau ham!. Restul au gheare, ciocuri, chițăie, miorlăie, plâng după mama. Niște țărani. Continuă să citești →