Seria abuzuri în serviciu-episod 1: Femeia în câmpul muncii

„Bună ziua! Sunt de la ziar. Pe domnu primar îl caut. Da, știe. Eu sunt. Am vorbit înainte. Păi, mi-a spus să vin astăzi. Alaltăieri, la telefon. Pentru un interviu.” Permanentul în fața căruia raportez scopul și durata vizitei, are o vârstă incertă: 90 pe 100 sau 95 pe 110. Mă privește de sus în jos, deși eu sunt cea care stă în picioare încercând să-i frâng privirile de cerber cu un zâmbet și să-i răspund cât mai corespunzător la întrebările ce vin una după alta de dincolo de biroul de lemn masiv.
”Câți ani am? … a, ba da, sigur că știu câți ani am. Da, majoră.” Majoră, căreia i s-a dat alcool de când i-au dat dinții- Nurofen baby în ’80 în Pănade, se face OM când crește mare- mai mare, e responsabilă de toate chestiile- de care e considerată iresponsabilă și se teme ca de dracu de viermi, mirosuri neidentificate, întrebări personale și coafor.
”Poftim? A, nu, nu-s măritată. Nu mi-o venit rândul.” Râd la glumele mele.
”Cum? Singură? Unde? Aici? A, da, sunt singură.” Și surdă.
”Dumneavoastră?” Și inconștientă. Continuă să citești

Femeia menajeră sau ‘telectuala

milf

Frunzele de dafin

Nu cu mult înaintea nunţii, ea a plecat de acasă din cauza unor frunze de dafin. Părinţii lui erau la ei în vizită. Mama viitorului ei soţ a vrut să îi dea o mână de ajutor în bucătărie şi pe când ciorba era aproape gata a adăugat nişte frunze de dafin în fiertura din oală. Viitoarea doamnă X a luat foc. Paharul ei a dat pe dinafară cu 2-3 frunze de dafin aruncate cu scopul de a da gust mâncării. Jignită în gospodărăşenia ei, viitoarea (pe atunci, astăzi actuala) doamna X şi-a spus răspicat năduful: în casa ei şi pentru viitorul (pe atunci, astăzi actualul) ei soţ, nu îi spune nimeni ce şi cum să gătească, nu se interpune nimeni între ea, aragaz şi oalele de pe el şi nimeni nu îi aruncă în nici o fiertură foi de dafin. Ieşi trăgând uşa după ea. Continuă să citești