Arhive etichetă: Florin Iaru

Moarte subită*

Posted on by
2

Toiul verii. Ziua în amiaza mare. Zăpuşeală. Liziera pădurii. Pe-o cărare ce duce spre pădure, Ana Borcea, zisă Borciţa, păşeşte uitându-se în stânga şi-n dreapta.
„Mai încerc odată. De câte ori trăbă, aşa zice taica. Da’, de câte ori trăbă?! Taica zicea că la a treia mai că i-a ieşit. Taica ştie cel mai bine. Atunci, de câte ori trăbă. Numa‘ să nu mă vadă a lu’ Cioară, că nu mai scap de ei. Îs mai răi ca păduchii. Şi de păduchi mai scapă omu’, de ei şi de cântecul lor ba.” Continuă să citești →

Dincolo*

Posted on by
1

Mamă, de ce-i buni pe masă dincolo, în camera de dinainte?
Sst!
Pe mine mă cerţi dacă mă sui pe masă şi după mâţă arunci cu ştergaru’.
Ascultă la popa!
Popa cântă, nu înţeleg ce spune. Pe mine nu mă laşi să intru încălţată în camera aia, acum laşi tot satul.
Mamă, buni-i supărată pe mine, de-aia s-a dus dincolo. Am dat cu mingea după mâţă, mâţa s-a ferit şi am nimerit iar găleata cu apă de băut de pe prag. Dacă nu se ferea mâţa, nu nimeream găleata.
Sst!
Şi data trecută când m-a dus la biserică, n-am stat cuminte la ea în poală. Am prostit-o că mi-i cald şi că vreau afară. Afară am mâncat prune verzi, după aia m-am jucat de-a popa cu a lu´ Oanili. Eu am fost popa, el cantorul. Am luat o sfoară de la nişte saci cu pupuri ce erau la uşa bisericii şi mi-am făcut cădelniţa. Am cădelţat toate mormintele din curte cu câte un Aamin! şi l-am pus pe-a lu´ Oanili să zică şi el Aamin! după mine.
Sst! Continuă să citești →

Povestiri scurte-atelier*

Posted on by
1

a) Temă: alcătuiţi o povestire din două fraze

În toiul aranjamentelor necesare înmormântării, dând dovadă de acelaşi spirit practic, calculat şi rece ce o caracteriza, reuşise să amâne cu succes gândul la ce-i mai rămîne de făcut după ce primul bulgăre de pământ va lovi coşciugul. Cutumele religioase aferente deciziei nu o speriau, căci din experienţele funebre anterioare ştia că nimic nu-i va anihila singurătatea, ultima de data aceasta, ce i se va instala în suflet odată cu reverberaţia sunetului sec făcut de ţărână pe lemnul lăcuit, pecetluindu-i soarta.

b) Alcătuiţi o povestire din propoziţii, cu nu mai mult de cinci cuvinte fiecare

Nu-l mai iubesc. Simt de ceva timp asta. Sunt imună la el. Îmbrăţişările îmi sunt mecanice. Trupul lui gol m-apasă. Ochii mi-s închişi. Mintea departe. N-o să mă caute.

* Texte scrise în cadrul Atelierului de scriere creativă online, cu Florin Iaru

Conflict*

Posted on by
1

“Lasă-mă!”
“Nu pot.”
“Te rog!”
“Nu pot.”
“Ajută-mă!”
Ştiu vocea stăruitoare ce vine din faţa mea, de dincolo de cearceafurile albe ce împresoară un trup lung şi slab de bărbat. Îi cunosc inflexiunile, nuanţele, vibraţiile şi tremurul din ea. Îi pricep abstinenţele vocale şi diareele verbale. Îi înţeleg alunecările în registrul sunetelor înalte şi predispoziţiile celor joase. O disting şi de-ar fi să o aleg din hărmălaia cosmosului. Continuă să citești →