Maria, persoana a III-a, sg.

Maria nu mai este Maria când o entitate dinăuntru dă semne că s-a trezit și-și cere vocal drepturile prin chiorăituri, horcăieli și schingiuiri de stomac. Maria a citit undeva că trezirea entității atunci când ești înconjurat de alți semeni e faux pas. Mariei îi pasă de etichetă cam cât îi pasă entității de scărița din urechile persoanelor ce asistă la concertul insolent. Când Maria face pe surda socială și lasă concertul să continue, într-o primă fază pare că nimeni nu se supără. Plan B. Arme grele. Cu două, trei bisuri se termină concertul și începe ocupația. Ultima redută: energia. Scade glicemia, Maria stă întinsă, lungindu-și mațele pe undeva pe-o suprafață orizontală. Cei 4-6 m zgomotoși, anexă la stomac au câștigat. Trăiască Maslow. Continuă să citești

Foamea

FoameaNu mănânc peşte. De nici un fel. C-o fi cu oase sau fără, cu piele sau fără, c-o fi cu cap sau coadă, c-o fi prăjit, ars, crud, dat prin pesmet ori ou, terfelit prin fâină de grâu sau de mămăligă, c-o fi servit cu mujdei sau cu lămâie, c-o fi cumpărat din pescărie, ales din acvariu ori adunat ca un puzzle – una bucată peşte, trei bucăţi gheaţă- dintr-o pungă de un kg cumpărată din supermarket, c-o fi luat direct din vârful unui băţ transformat pentru două ore în undiţă şi atras cu o râmă din Târnava, nu mănânc peşte. Continuă să citești