Cu două săptămâni înainte am sesizat că mă doare gâtul, că ceva mă înțeapă și cu toată horcăiala mea, nu vrea să iasă afară. M-am tratat ca de obicei: ceaiuri, câte un Decasept când îmi aduc aminte și multă ignoranță.
A urmat torticolis, o menghină ce-mi ține mușchii gâtului în niște poziții nefirești și extrem de dureroase pe care trebuie să le tratez cu…căldură. Fularul înfășurat de două ori în jurul gâtului a devenit modă la final de an 2014. Mai am și o ploșcă din cauciuc în care torn apă fierbinte ce funcționează ca un termos și pe care mi-o balansez cumva pe gâtul sucit, când sunt acasă, la serviciu nu îndrăznesc să o duc. Sunt o arătare cu gâtul întors ce se mișcă numai din trunchi și icnește din când în când, o ploșcă balansată pe un gât înfofolit în fular e ceea ce îmi lipsește pentru a fi quasi modo. Continuă să citești →