Nu ştiu care e pedeapsa pentru injurii spuse de către un copil astăzi. Ştiu doar că multora dintre părinţii pe care îi văd puşi în aceste situaţii de către odraslele lor, li se pare amuzant. În timp ce pe mine mă ustură buzele şi mă doare fundul în amintirea palmei ce o luam peste gură sau fund când adresam cuiva expresia „pupă-mă-n c..”. Rar apucam să o termin de rostit că deja simţeam fiebinţeala de pe buze şi usturătura de pe fund. Rostirea ei întreagă depindea şi de proximitatea unui adult din familie. Până la zece ani era modul meu principal de a-mi arăta frustarea, nemulţumirea, obrăznicia şi încăpăţânarea. Apoi, o perioadă mi-a trecut. Nu ştiu cum. La fel de bine cum nu-mi amintesc de unde am luat-o şi de ce mi s-a încetăţenit atâţia ani. Sau de ce am continuat să o spun în ciuda palmelor de la părinţi şi fratele mai mare. Continuă să citești →