Moşu’ meu

Moşu’ avea 54 de ani când m-am născut eu. Aşa mi-a ieşit socoteala. I-am văzut două poze de când era mai tânăr, la vreo 30-40 de ani. Nu-l ştiu pe omul acela. Seamănă, dar nu e moşu’ meu.
Moşu’ meu era dintotdeauna slab şi lung, cu faţa arsă de soare şi neagră, cu sprâncene stufoase, nas mare şi ochi căprui. Purta când lucra o pălărie de paie pe cap. Şi-o dădea jos ca să-şi facă vânt cu ea, să intre în casă la careva sau în biserică sau să dea după muştele de pe Florica şi Joiană care-i necăjeau la muls. Pentru mersul la oraş, la piaţă, moşu’ avea altă pălărie, una de pănură, de-un albastru închis. Părul l-a avut dintotdeauna alb. Continuă să citești