N-am dovada primului cuvânt rostit. N-a rămas nimic înregistrat pe bandă de magnetofon, înscris în analele familiei sau memorabil, demn de reprodus și rememorat la fiecare aniversare. S-ar putea să fi fost ”mama” sau ”tata”, ”ganga” sau ”nana”, ”da” sau ”ba”. Tind să cred că n-a fost ceva frumos și nici de mulțumire pentru că, ce a rămas în posteritate și fapt de care mi se amintește, e că am vorbit târziu și în fraze: ”Mi-e foame. Dați-mi de mâncare.” Cu mici variațiuni, dar fără greșeli de pronunție, fără stâlciri de cuvinte, fără grabă. Ordin, nevoi primare și Acum! Continuă să citești →