Jos în curtea blocului nu mai urlă nimeni. Copiii și-au terminat joaca, preferată fiind fugitul din fața mașinilor întâmpinate cu urlete la intrarea în tunelul de sub curte și apoi, odată parcate, ascunsul pe după ele. La parter s-au tras draperiile, s-a stins becul de veghe, bețivul s-a culcat; la doi, bătaia constantă de șaptezeci de ani și-a terminat ziua de lucru; la trei, chitara tace; la patru, domnul a gătat ”predica”, doamna și-a dat năframa jos; peste drum, doamna și-a luat pastilele anti-isterie, domnul a plecat trântind ușa, copiii tac. Continuă să citești →