Scrisoare către mama

Carte postala Draga mamaDragă mamă,

În Spania îmi merge bine. M-am mutat recent într-o clădire tipic iberică: impozantă, de piatră, cu atât de multe camere încât nici n-am apucat să dorm în toate, cu geamuri înalte, pe pervazul cărora mai fac câte un popas păsările şi-mi lasă amintire câte-o amprentă. Dacă-i proaspătă, o scot cu dosul cămăşii înmuiate-n scuipat. Dacă-i mai veche, trebuie s-o raşchetez mai întâi cu unghia, apoi puţină cămaşă cu scuipat.
E cald aici, mamă, tare cald. Noroc cu zidurile de piatră că emană răcoare. Mă mai lipesc de ele şi-mi întind braţele de-a lungul lor ca şi când le-aş îmbrăţişa. Atunci mă gândesc la cât de bătrâne or fi, la câte ştiu, la câte or fi văzut, la câte or fi asistat, la câte or fi simţit, la câte gânduri or fi alinat cu tăcerea lor. Cam ca tine, mamă. Continuă să citești

Jurnalul motanului alb de la Penitenciarul Aiud, clădirile administrative

pisica penitenciar Aiud

Filă de jurnal: luni, an pisicesc necunoscut din a VII-a viaţă

Aş licăi nişte lapte. E cam devreme. Aştept trezirea zidurilor şi a celor ce mişună între ele. Între timp, îmi licăi periniţele. Nu aduc a lapte. Praf, ceva pământ şi gust de pietre. Dar dacă tot am început, îmi licăi şi blana. Înghit. E bună. Chiar bună. Alunecă în stomac. L-am trezit. Îmi cere şi el tot lapte. Continuă să citești