8 martie 1987
„De ziua ta, mămico/În dar ţi-am adus inima/Şi crede-mă, mămico/Un dar mai frumos nu se putea.” Ridic ochii din podea destul cât să văd pe chipul tovarăşei dacă am greşit vreun cuvânt sau să o caut pe mama cu privirea ca să-mi confirme că n-am uitat nici un vers şi să-i dau drumul înainte. Nu uit ca la ultimul cuvânt din fiecare vers să lălăi litera: „mămicooo… inimaaa… mămicoooo… puteaaa.” Continuă să citești →