E luni. Nu doar că e început de săptămână în care nici iarba nu creşte, dar e ziua bătăliei dintre mens şi corpus, cea în care eu sunt doar ringul. Motivul: mersul la sală, la ora de aerobic. Nu merg niciodată de bunăvoie şi nesilită de nimeni înspre sala din parc lunea. Trebuie să mă conving, să port discuţii pro şi contra, să-mi invoc argumente, să îmi repet de enşpe ori că îmi face bine, că mă simt bine după, că e nevoie, că mens sana in corpore sano. Dar după, mens a mea e nervoasă, frustrată şi în silenzio stampa, iar corpus e temporar în dureri. Continuă să citești →