Vara (continuare). Soare

IMG-20140613-02287Ziua-i lungă, noaptea-i scurtă, căldura în toi, eu stau la bloc. La bloc, etaj patru, pe colț, construit cu vreo zece ani înainte să mă nasc. Thanks, mom! Soarele mă bate de la prima oră. Mă trezesc la cinci odată cu el, indiferent ce planuri am, cât de groase mi-s draperiile, cât de albastre mi-s cearcănele sau cât de roșu a fost vinul de-aseară.
”Cochilă, scolă-te, că te bate soarele-n cur!” Era trezirea lu’ moșu la Pănade. Imaginea unui soare atotștiutor și supraveghetor peste toată astă lume, ce stă în loc o secundă când dă de mine dormind încă la ora prânzului și nervos scoate din rotundul lui o rază ca și cum și-ar smulge un fir de păr din cap și îmi jupoaie vreo două peste cur să mă trezească, mă făcea să râd și-mi alunga somnul. Continuă să citești

Mirosul de casă

Miros casaBat la uşă. De dincolo de uşă aud un „Intră!”. Apăs clanţa şi mă întâmpină el. Uneori familiar, mă îmbrăţişează de la primul pas peste prag, alteori distant, îmi impune propriul lui spaţiu personal peste care să nu trec. Nu-l văd, dar îl simt. Nu-l pot atinge, dar mă invadează. Îmi intră în nări, în gură, în piele, în păr, în minte, în suflet, în amintiri. Orice se va petrece în locaţia respectivă, va purta amprenta lui olfactivă. Orice va fi spus sau va rămâne nerostit acolo, va avea umbra lui. Peste toate fericirile şi/sau nefericile ce se vor desfăşura acolo, va pluti el. Din cauza lui şi a primei primiri pe care el mi-o face, devin subiectivă asupra tuturor celor ce se vor petrece acolo şi asupra rezidenţilor peste care tronează. Continuă să citești