Vecina de la doi e la liceu. Brunetă, păr de lungime medie, cu fir gros şi ondulat, nu foarte înaltă, bine făcută. De zece ani ne întâlnim pe scări. E întotdeauna singură. Un timorat „săru’mâna!” vine dinspre ea. Capu’-i veşnic concentrat pe vârful adidaşilor, nu-mi permite s-o întreb ce mai face, unde merge, ce părere are despre vreme, despre nucul tăiat din faţa blocului, despre florile lu’ tanti Manta, despre curentul de pe scara blocului furat de chiriaşi, despre ruşi, despre viitor sau dacă i-ar plăcea să-i fac cunoştinţă cu Holden, Holden Caulfield. Continuă să citești
Vecinii de bloc
Răspunde