Mama sau tata, nu mi-e clar care-i vinovatul, uitându-se la corpul meu de copil de vreo cinci ani, au hotărât că un sport ar merge bine cu alura mea „slabă şi amărâtă”: baletul. La cinci ani ştiu că vorbeam şi că stăteam destul de bine cu auzul, dar întrebarea „Măriuţă, dragă, vrei la balet?” nu am auzit-o. Mens ignorată prin neconsultare, a tăcut, iar eu m-am dus. Continuă să citești →