Între 7 și 10, recoltare probe.
Planul de bătaie mi-l fac de acasă: să-mi fac apariția pe la 7:30 timp suficient ca îmbulzeala de la 7 cu coada deja formată în fața ușilor închise, să-și mai consume din elan rărindu-și rândurile. Mă țin de plan. Pe când ajung, vreo 13 oameni am în față. În față ad litteram. Nu există coadă, șir, rând, ci o grămadă. Suntem la rugbi fără minge, postați în fața recepției unde o doamnă tânără încearcă să-l descebălească pe fiecare. ”Cum vă numiți? Ați adus probele? Păi, atunci de ce ați venit? N-ați avut recipient? Se cumpără de la farmacie. Sau puteați să aduceți în orice. Ce să vă fac? Va reîntoarceți cu ele până la 10, da? Neapărat azi. Dumneavoastră? După rezultate. Numele?” Mă uit pe ușă. Scrie. Mă uit și pe măsuța de lângă scaunele de așteptare. Da, scrie. Mă uit și pe tăblița de la recepție. Chiar scrie. 7 – 10 recoltare probe. 15 – 17 ridicat rezultate. Rugbi cu analfabeți. Continuă să citești →