Învăţături de la fratele mai mare

            de Ciprian Sabău

Coristă, atletă, zglobie,
Cine-i, cine-i, măi să fie!
Cred c-o cheamă chiar Mărie;
Străluce soarele în părul ei
Şi seamănă cu una Maria din Carei.
Dar tot mai des a noastră Mărie
Cuprinsă e de dulcea lenevie
Şi, în loc să scrie teme,
Să-şi bată capul cu probleme,
Deci să-nveţe, ceea ce nu-i place,
Mai bine merge-afară să se joace.
Da, dar mâine, la şcoală, ei, drace,
Să vedem fătuca ce o face
Când, la o temă foarte uşoară,
Severa doamnă profesoară
Descoperă, totuşi, greşeală…
„Eh, mare scofală!”
Va zice ea, din banca sa…
Dar nu poţi continua aşa
Chiar pân-la infinit,
De fapt, al anului şcolar sfârşit,
Căci tu, în loc să-nveţi la fizică,
Preferi s-asculţi muzică,
Decât la geografie să „toceşti”,
Mai bine la TV priveşti!
Ei, vezi cât de rebelă eşti?
O temă slabă nu-i mare scofală,
Iar eu nu vreau să-i fac morală
Măriei, îns-o rog să reţină-aceasta:
Învaţă, nu cumva sa vină năpasta
Atunci când nu te-aştepţi…
Fii ca strămoşii înţelepţi,
Fă vara sanie şi iarna car
Şi fie să primeşti în dar
De la anul care vine,
Mult noroc şi numai bine!

04 decembrie 1995