Pentru Vasilie Nicolae cu familia şi Grozav Ioana cu familia din Gârbova şi tanti Nuţi (Drujuţ Elena) cu familia din Veseuş

„Ea este colega mea, Maria. Cu ea o să faceţi cursuri de calificare, înscrierea la cursuri şi actele necesare. Mai multe vă spune ea.” Aşa începea, cu o adunare la căminul cultural sau la şcoală, într-o sală de clasă. Erau prezenţi circa 5-6 oameni, întotdeauna bărbaţii reprezentativi din comunitate. Alina, cea care se ocupa de stabilirea unei asociaţii interetnice, cu un grup de iniţiativă (ideal cei 5-6 prezenţi) şi începerea unui proiect cu/pentru respectiva asociaţie, rostea cuvintele de mai sus. Mă ridicam în picioare şi luam cuvântul repetând ce tocmai spusese Alina, la care adăugam: „Ştiţi, eu o să fiu cea pe care o să o vedeţi umblând pe uliţe şi pe la porţi cu un dosar albastru, mare în braţe.” Continuă să citești →